Editura Evenimentul si Capital

Cum rezistă Franța, versiunea Houellebecq

Sever Voinescu
Autor: | | 13 Comentarii | 2059 Vizualizari

Imediat după atentatele de la Paris, cotidianul italian ”Corriere della Sera” i-a solicitat lui Michel Houellebecq un articol despre ceea ce se întîmplă în Franța.

 A rezultat un text tulburător, marca Houellebecq, intitulat ”Îl acuz pe Hollande și îi apăr pe francezi”. De bună seamă că italienii au ținut serios la drepturile de autor, pentru că toată presa franceză a zilelor următoare a avut doar permisiunea să relateze despre text, să-l citeze comentat, dar nu să-l reproducă integral.

Nu voi rezuma aici articolul marelui romancier francez - el poate fi lesne găsit pe pagina online a ziarului italian. Omul scrie din interiorul unei neliniști care-l paralizează în fața televizorului, de unde așteaptă continuu vești. Este furios și decepționat, speriat și dezorientat în același timp. Houellebecq, se știe, e un tip lipsit de iluzii. Niciodată clișeele roz ale conviețurii pașnice ”multiculti” nu l-au convins. Autorul ”Supunerii” rămîne același stoic dezabuzat, mefient în privința congenerilor săi.

Nu mă voi referi nici la modul vituperant în care vorbește despre Hollande (”un oportunist insignifiant”) sau despre Valls (”un retradat”). Rămîn, însă, concentrat asupra unui pasaj, care mi se pare cel mai important în ordine umană și, totodată, cel mai houellebecquian din acest articol: ”Francezii vor rezista fără să fie nevoiți să recurgă la un eroism excepțional sau să aibă o tresărire colectivă a orgoliului național. Vor rezista pentru că nu pot să facă altfel și pentru că oamenii se obișnuiesc cu orice. Pentru că nici o emoție umană, nici măcar frica, nu e mai puternică decît obișnuința”.

 Ideea că vom rezista terorii nu luptîndu-ne cu ea, ci obișnuindu-ne cu ea este, să admitem, îngrozitoare. Dar perfect plauzibilă. Vom trăi pe mai departe, iar atentatele teroriste vor deveni, în viața noastră de zi cu zi, cam cum sînt acum accidentele de automobil. Presa va ajunge să  nu le mai relateze pe cele cu una sau două victime, banale. Vom vedea la știri, printre altele, doar acele acte teoriste spectaculoase, speciale prin ceva, fie că e vorba despre anvergura sinistrului sau despre notorietatea celor care s-au nimerit acolo. Altfel, aruncările în aer ”Allah Akbar” vor fi cel mult notițe la rubrica diverse. În final, obișnuința aceasta va învinge terorismul, pentru că obișnuința temperează teroarea, îi scoate dinții, îi pune surdină, o învelește într-o catifea groasă. Teroriștii nu vor mai speria decît pe acei ghininiști care se va întîmpla să fie aproape de ei cînd îi apucă nebunia. Nu-i asta splendoarea, dar și micimea speciei noastre, că ne putem obișnui cu orice? Va veni și ziua în care, înveliți în obișnuință, vom constata că terorismul este una printre alte cauze de mortalitate, dimpreună cu bolile și accidentele de orice fel și atunci ne vom bate singuri pe umăr: bravo, am rezistat, i-am învins, că ne-am obișnuit cu ei! Ici-colo, prin oraș, vor pocni mașini capcană, se vor detona centuri legate în jurul trupurilor de tineri sau se vor auzi rafale de Kalashnikov, dar nu va mai însemna mare lucru - ne vom fi obișnuit.  

Cu acest gînd, mă îndrept spre ziua de mîine, cînd voi vorbi aici despre o carte excepțională, cumva în acord cu fraza lui Houellbecq.

PS Chesterton spunea că toate obișnuințele sînt rele pentru că ele nu vin pur și simplu peste tine, ci se instalează în momentul în care tu le cedezi. Obișnuința este, deja, o formă de înfrîngere. Și ce altceva pare a fi supraviețuirea?

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate