Editura Evenimentul si Capital

Cum l-a umilit Klaus Iohannis pe premierul Dacian Cioloș, în direct și la oră de vîrf | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 40 Comentarii | 10416 Vizualizari

Peste ani, cînd se vor trece în revistă cu liniștea specifică iscodirii pur științifice, istoria acestor ani, momentul de miercuri, 17 februarie 2016, va stîrni cercetătorilor, celor care – se presupune – vor cunoaște împrejurările, nedumeriri greu de rezolvat.

Reamintim ce s-a întîmplat miercuri, 17 februarie 2016.

Ziua de pînă atunci a fost dominată de incredibilul abuz în serviciu comis de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Premierul României, Dacian Cioloș, a fost chemat în fața Senatului pentru a da seamă de faptele ANAF, Fiscul românesc, organism autonom, în activitatea căruia premierul nu poate interveni. Și din simplul motiv că s-ar crea posibilitatea absurdă ca premierul să blocheze o acțiune ANAF de recuperare a unor bani chiar de la el însuși. Desigur, descinderea ANAF la sediul Antenelor a fost una exagerată, prin spectacolul de sunet și lumini menit a arăta că ANAF lucrează. Din punct de vedere legal, acțiunea ANAF poate fi contestată cel puțin sub semnul excesului de forță. Lucrătorii Antenei 3 sau senatorii PSD care s-au plîns de legimitarea lor de către Comisari se putea adresa Parchetului. În nici un caz, premierului României. Și, evident, în nici un caz premierul României nu poate fi tras la răspundere pentru asta.

Gestul Senatului a fost însă nu numai un abuz incalificabil.

Un abuz comis la instigarea lui Călin Popescu Tăriceanu, despre care – așa cum demonstrez pe cristoiublog.ro – se poate bănui că încearcă astfel să se pună la adăpost de o convocare la DNA. Gestul Senatului a fost și o uriașă greșeală politică.

România ultimilor ani s-a confruntat cu marea problemă a colectării taxelor și impozitelor. Ce înseamnă această problemă e inutil să mai explic eu. De colectarea taxelor și impozitelor depinde Bugetul de Stat și, prin asta salariile bugetarilor și pensiile, ca să nu mai spun că depind lucrările publice, finanțate tot din taxe și impozite. Pentru a rezolva problema, Guvernul Victor Ponta s-a străduit să dea autoritate ANAF.

Indiferent de exagerările ANAF în exercitarea misiunii lor, un lucru e limpede:

Convocarea premierului pentru a da socoteală de o acțiune a ANAF de recuperare a banilor s-a constituit întrun semnal catastrofal pentru autoritatea ANAF. Acțiunea de la Antene n-are nici o legătură cu libertatea presei, cum trăncănește demagogic și analfabet Liviu Dragnea, pînă mai ieri autorul unei legi care cenzura Internetul. E vorba de aplicarea unei sentințe judecătorești. Președintele PSD, pînă mai ieri jucînd comedia Statului de drept, și-a amintit miercuri seara, în studioul Antenei 3 că e PSD-ist și în consecință a instigat la neaplicarea unei sentințe judecătorești. Liviu Dragnea are un proces la ÎCCJ. Dacă va fi condamnat la închisoare, ce face? Refuză să aplice sentința? Se baricadează în sediul PSD? Acțiunea ANAF e simplă din punct de vedere democratic. Un om de afaceri are o firmă. Întîmplător, firma respectivă e de presă. La fel de bine putea fi o firmă de pompe funebre. Din activitatea firmei, Dan Voiculescu obține profit. Firma lui Dan Voiculescu trebuie să părăsească, prin sentință judecătoarească, o clădire în care-și desfășoară activitatea. Pricina nu e între salariați și ANAF, ci între proprietarul firmei și ANAF. Dacă, de exemplu, trebuia să evacueze clădirea o firmă de comerț, ce se întîmpla? Săreau salariații și strigau că se încalcă libertatea de a vinde hîrtie igienică? Față de această sentință, Dan Voiculescu, proprietarul firmei, trebuia să ia măsuri de a găsi un nou sediu. Chiar dacă n-ar fi avut bani. Dan Voiculescu e unul dintre cei mai bogați oameni din România. E însă și unul dintre șmecherii care n-ar scoate un ban din buzunar pentru firmă. Prin urmare, Dan Voiculescu și-a folosit angajații – ziariști – ca scut uman. Fiți siguri că așa ar fi procedat și proprietarul unui magazin. Și-ar fi pus vînzătoarele să protesteze în fața clădirii cu copiii în brațe!

În fața Parlamentului, Dacian Cioloș și-a dat seama de pericol. Banii de la Buget depind de colectarea de către ANAF. Și așa demiterea lui Gelu Diaconu, faimos pentru transformarea Fiscului într-un bau-bau, a pus la îndoială autoritatea ANAF. Gestul iresponsabil al lui Călin Popescu Tăriceanu se constituia într-o lovitură puternică pentru ANAF.

De aceea, Dacian Cioloș, conștient că depinde și de colectarea taxelor și impozitelor, a scăldat-o în Parlament, dînd curs de altfel echibristicii pe care o face de la instalarea la Victoria. A criticat excesele ANAF, dar a apărat sentința judecătorească.

Și a venit momentul istoric.

Înainte de a intra la o sindrofie din Centru, Klaus Iohannis s-a oprit pentru a răspunde unei întrebări puse chiar de Antena 3 în legătură cu intervenția ANAF:

„Eu cred că ați ajuns într-o situație neplacută și inutilă. În primul rînd, cred că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. În al doilea rînd, această abordare hei-rup-istă a ANAF mi se pare cel puțin nepotrivită, dacă nu discutabilă. Și în fine, am constatat din discuții pe care le-am avut că există deschidere la factorii de decizie şi cu siguranţă prin discuţii aşezate şi calme pînă la urmă se găsesc soluţii convenabile.”

Nu numai istoricii, dar și analiștii, comentatorii Istoriei în mers, pun la lucru, pentru a desluși semnificațiile unei declarații, și împrejurările în care a fost ea făcută.

Din acest punct de vedere, toate datele arată că declarația n-a fost făcută întîmplător, sub puterea unei întrebări puse de întreaga presă, tocmai cînd politicianul nu se aștepta. Nu, e vorba de un moment aranjat de Klaus Iohannis cu Antena 3.

Și iată de ce:

1. România din vremea mandatului lui Klaus Iohannis a fost zguduită de evenimente mult mai importante pentru interesul național decît Comedia Să apărăm libertatea presei lui Dan Voiculescu! jucată cu talent de angajații Mogulului. Cu toate acestea, Klaus Iohannis n-a catadicsit să reacționeze la aproape toate evenimentele de această talie. Fudul cît cuprinde, el a refuzat de fiecare dată să răspundă la întrebări considerate de el ca puse întîmplător, în stilul presei noastre, de a fugări un demnitar pentru a smulge un răspuns. De data asta, în cazul Antenei 3 Klaus Iohannis a făcut excepție.

2. Klaus Iohannis e faimos prin declarațiile sale gen apă sfințită. Puține sînt intervențiile sale publice într-o problemă care să tranșeze ceva, care să-l definească drept partizanul unui punct de vedere. În chestiunea Antenelor, mulți politicieni au avut grijă să precizeze că nu pun la îndoială sentința judecătorească, ci felul exagerat în care a fost aplicată. Klaus Iohannis nu dovedește o clipă preocuparea unei minime echidistanțe în acest conflict. El se năpustește asupra hotărîrii judecătorești, reducînd-o la o decizie administrativă, anunță c-a intervenit pentru ca sentința să nu fie îndeplinită, le spune celor de la Antena 3 să stea liniștiți, c-a aranjat el.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate