Editura Evenimentul si Capital

Cum a fost posibil ca în România democrată, printr-o persoană, Codruța Kovesi, să reînvie Cultul personalității dedicat Tovarășei? România lui Cristoiu

Autor: | | 7 Comentarii | 11851 Vizualizari


Cu un an înainte, la Bilanțul pe 2015, ministrul Justiției, Raluca Prună, declara, toată numai un tremur de emoția stîrnită de gîndul că anunță a doua Venire a lui Iisus:

„Ca ministru al Justiției înţeleg să iau act de performanţa DNA, să îmi asum funcţia pe care o am şi aplic dispoziţiile legii prin propunerea de reînvestire a procurorului-şef DNA.”

Codruța Kovesi își încheia mandatul. Legea, normele statului de drept, bunul simț cereau ca o decizie despre cine va fi șefa DNA – Codruța Kovesi mai departe sau altcineva – să fie rezultatul, măcar de ochii lumii, a unui concurs, a unei dezbateri, a unei cumpăniri a argumentelor pro și contra. Nici vorbă de așa ceva. Ministrul Justitiție, sub autoritatea cărora își desfășoară procurorii activitatea, se manifestă aici față de Codruța Kovesi ca o pionieră față de Tovarășul la un Congres al PCR. Îi vibrează de emoție pînă și călcîile. De emoția că ea, Raluca Prună, are misiunea istorică de a anunța reinvestirea șefei DNA. Și nu e de mirare că ministrul Justiției și-a rezumat rolul la cel de trîmbițaș al Reînvestirii. Ditamai președintele Republicii, cel ales prin vot direct și universal, luînd cuvîntul, s-a lansat într-un elogiu deșănțat al DNA:

„Sunteţi un model de instituţie funcţională şi ați creat un standard de performanță. Prin activitatea și reușitele dumneavoastră ați câștigat aprecierea cetățenilor României (...)”.

După plecarea Codruței Kovesi în istorica zi de luni, 9 iulie 2018, s-au avansat multe idei de investigare a mandatului în fruntea DNA. S-a vorbit de investigarea abuzurilor. De investigarea ordinelor date de Codruța Kovesi. De relația șefei DNA cu mahării SRI.

Eu cred însă că principala investigație trebuie să vizeze răspunsurile la cîteva întrebări simple:

Cum s-a făcut că într-un stat de drept cum e România din ultimii ani a fost posibilă ivirea unui stat în stat precum Codruța Kovesi? Cum a fost posibil ca un procuror general adjunct, practic, un șef de departament al Parchetului General, să aibă mai multă putere decît președintele țării, ales prin vot direct și universal, decît premierul, desemnat ca urmare a cîștigării unei bătălii electorale, decît chiar Parlamentul republicii?

Cum a fost posibil ca o persoană numită și nu aleasă să fie la un moment intangibilă, să treacă drept un fel de Fecioara Maria posesoare de cătușe? Cum a fost posibil ca într-o țară care l-a răsturnat pe Nicolae Ceaușescu și pentru a pune capăt Cultului personalități, la peste două decenii de la Revoluție, unei persoane să i se dedice un Cult al personalității?

Cum a fost posibil ca o persoană să se identifice cu lupta împotriva corupției și astfel să fie cultivată ca indispensabilă într-o lume care ne arată în fiecare zi că nu e nimeni indispensabil?

Cum a fost posibil ca o problemă banală în lumea civilizată – plecarea sau rămînerea cuiva într-o funcție – să devină o problemă internă și externă de un dramatism egalîndu-l pe cel al independenței și integrității țării.? Dacă nu răspundem acestor întrebări există riscul ca nu peste mult timp să ne confruntăm cu o nouă deraiere de la legitățile democrației în genul celei întruchipate de Codruța Kovesi.

N.B. Evident, întrebărilor de mai sus trebuie să i-o adăugăm pe cea ivită din brusca schimbare la față a lui Augustin Lazăr: Cum e posibil ca o persoană întruchipînd pînă luni perfecțiunea absolută să aibă miercuri deja și lipsuri?!

Pagina 2 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X