După atentatele din SUA, de la 11 septembrie 2001, subiectul închisorile secrete ale Central Intelligence Agency - CIA a fost dezbatut în repetate rânduri în cadrul diferitelor organisme, atât la nivel NATO, cât şi la nivelul Uniunii Europene.

Dar, controversele puternice cu privire la închisorile secrete ale CIA, porneau în anul 2005, de la un articol din Washington Post care se baza pe mărturiile unor agenţi americani. Respectiv, una dintre cele mai experimentate jurnaliste pe probleme de securitate din SUA, Dana Priest de la Washington Post, lansa o „bombă de presă”: CIA, implicată în lupta antiteroristă după „momentul” 11 septembrie 2001, ar avea in Europa de Est locaţii de anchetare a teroriştilor capturaţi, iar „acest lucru ar presupune şi acte de tortură. Afirmaţiile Danei Priest au întărit şi mai mult valul speculaţiilor.

După studierea documentelor de zbor  

Tot în 2005, cotidianul britanic The Guardian întărea disputa tocmai iscată în legătură cu închisorile secrete ale CIA, „unde se presupune că s-ar folosi mijloace brutale de anchetă”.

Astfel, publicaţia britanică susţinea, citând jurnalele de zbor ţinute de Administraţia Aviaţiei americane (FAA), că după 11 septembrie „avioanele CIA au operat peste 300 de zboruri în Europa, cea mai mare parte a acestora desfăşurându-se în statele din vestul continentului, îndeosebi Germania şi Marea Britanie. Unul a ajuns in Polonia, dar nici unul în România”.

Ulterior, organizaţia non-guvernamentală Human Rights Watch indicase bazele aeriene de la Szymany (Polonia) şi Mihail Kogălniceanu (România) drept posibile locaţii ale acestor închisori. Human Rights Watch ajunsese la concluzia că, în România, există închisori secrete folosite de CIA, după studierea documentelor de zbor ale unui avion Boeing 737, cu seria N313P, care, „în 2003, ar fi aterizat la Constanţa venind direct de la Kabul”, după cum susţinea The Independent. Ancheta organizaţiei pentru drepturile omului s-a concentrat asupra documentelor de zbor ale aparatului Boeing 737, identificat ca fiind folosit de CIA pentru transportarea suspecţilor de terorism în afara graniţelor Statelor Unite. De asemenea, pe 28 februarie 2005, revista americană Newsweek publicat traseul de zbor al aceluiasi avion, printre escalele făcute de aparat în ianuarie 2004 figurând şi cele de pe aeroporturile din Timişoara şi Bucureşti.

„Sunt necesare investigaţii”

Folosindu-se de aceste informaţii, HRW preciza în 2005 că, în septembrie 2003, avionul N313P a efectuat o cursă directă de la Kabul la Szymany, aeroport situat în apropierea oraşului polonez Szczytno, la nord de Varşovia, unde se află şi o bază de antrenament a serviciilor de informaţii poloneze. De aici, avionul ar fi decolat direct spre baza aeriană Mihail Kogălniceanu, de lângă Constanţa, sau Bucureşti.

Potrivit specialistului pe probleme de contraterorism al HRW, John Sifton, „este perfect posibil ca autorităţile de la Bucureşti să nu fi avut cunoştinţă despre asemenea operaţiuni ale CIA pe teritoriul României.

"Chiar acum, Consiliul Europei investighează această problemă. Este pe deplin posibil ca SUA să fi folosit bazele pe care le-a avut în România pentru a deţine prizonieri fără ca guvernul român să aibă cunoştinţă de aceasta. Este total posibil ca guvernul american să fi deţinut prizonieri, la baza sa militară de lângă Constanţa, fără ca guvernul român sa fi ştiut. Sunt necesare investigaţii pentru a afla adevărul", afirma Sifton în 2005.

Reprezentantul HRW preciza că informaţiile organizaţiei cu privire la România şi Polonia nu sunt bazate pe cele apărute în mass-media, ci provin din propriile investigatii cu privire la transportul prizonierilor suspectaţi de terorism cu avioanele CIA. John Sifton spunea însă că "sursele HRW au confirmat câteva dovezi", dar acestea "nu sunt dovezi definitive", de aceea investigaţiile Consiliului Europei, care a primit de la HRW numele şi inregistrarile numerelor de zbor ale mai multor avioane CIA, "sunt mai importante".

Prejudicii de imagine

La acea dată, România solicita organizaţiei Human Rights Watch să îi prezinte „dovezile pe care pretinde că le are în legătură cu faptul că pe teritoriul ţării noastre ar fi avut loc activităţi clandestine ale CIA”, după cum declara ministrul de Externe de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu, subliniind că "este in interesul nostru să fim informaţi în legătură cu această chestiune. Dacă au existat închisori, iar noi nu am ştiut, este cu totul altă poveste şi suntem gata să discutăm".

Tot în momentul dezvăluirilor HRW, Ungureanu se declara „agasat de subiectul presupuselor închisori CIA în România, arătând că nu a primit nici un fel de dovezi în acest sens şi continuarea dezbaterii aduce "prejudicii de imagine" României. "Pentru noi, este o furtună într-un pahar cu apă", mai afirma şeful diplomaţiei române, cu trei zile înainte de vizita la Bucureşti a secretarului de Stat american Condoleezza Rice. Diplomatul român preciza că s-a săturat să tot nege implicarea instituţiilor din România în această afacere: "Trebuie să recunoaştem că aceste întrebari vin din partea celor care pun sub semnul întrebării necesitatea unui tandem Statele Unite - Uniunea Europeană, care funcţionează bine, de o maniera complementară”. „Atunci când acest scandal se va termina, vom discuta despre posibilele consecinţe negative pentru imaginea României cu responsabilii Human Rights Watch, organizaţie ale cărei activităţi sunt de altfel meritorii", concluziona Ungureanu.

Principiile şi valorile

În anul 2010, România revenea din nou, în atenţia organizaţiilor internaţionale cu subiectul care a ţinut ani de zile prima pagină a publicaţiilor din întreaga lume: închisorile CIA. Mai precis, potrivit unui raport publicat de Amnesty International, "Secret dezvăluit: Dovezi ale complicităţii Europei în predarea şi detenţia secretă" (Open secret: Mounting evidence of Europe's complicity in rendition and secret detention) opt ţări europene (Germania, Italia, Lituania, Macedonia, Polonia, România, Suedia şi Marea Britanie) erau „puse” în complicitate cu CIA, în privinţa detenţiilor ilegale şi torturilor, în programele secrete de luptă împotrivă terorismului.

Întorcându-ne la anul 2005, Stephen Hadley, sfătuitorul preşedintelui american George W. Bush pe probleme de securitate, declara că tot ceea ce doresc ei este „să lupte împotriva terorismului şi să iasă învingători din acest război al terorii, respectând principiile şi valorile noastre morale. În ceea ce priveste locaţiile secrete, presupunând că acestea există, ştiţi cum e: se spune că cea mai bună ocazie de a-ţi testa principiile şi valorile este atunci când nimeni nu vede acţiunile tale...”