Editura Evenimentul si Capital

Culisele mazilirii Anei Pauker, tovarășa reabilitată de Ceaușescu

Ana Pauker, la prezidiu, înainte de a fi înfierată de către colegii de partid
Autor: | | 1 Comentarii | 1791 Vizualizari

Partidul Comunist Român nu a luptat doar împotriva cetăţenilor, nu i-a terorizat şi persecutat doar pe cei consideraţi adversari sau nedemni de a trăi în paradisul justiţiei sociale, ci a dat dovadă de cruzime şi în raport cu membrii de partid, cu personajele de la vârf.

 Istoria partidului este presărată cu episoade în care detaliile de culise, loviturile pe la spate, acțiunile conspirative și concluziile vindicative au reprezentat arme politice legitime. Instabilitatea a fost accentuată şi de prezenţa factorului extern, ultima decizie fiind luată la Moscova ( cel puţin până la începutul anilor 1950. Cea din urmă reglare de conturi semnificativă a avut loc în anul 1957, cu eliminarea grupului Miron Constantinescu-Iosif Chişinevschi. În anul următor a fost neutralizat şi grupul ilegaliştilor, în frunte cu Constantin Doncea.


FOTO:Ana Pauker, pe vremea când tovarășii făceau scut în jurul ei



Când partidul și-a înghițit copiii

Ultimul episod al luptei pentru putere s-a încheiat în decembrie 1989, cu victoria facţiunii conduse de dl. Iliescu, chiar dacă procentul de nereuşită, de imprevizibil, a fost minor ). Un moment în care partidul și-a înghițit copiii a venit în 1952, când Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luca au fost înlăturați din funcții. Membri în Biroul Politic, miniștri importanți în guvernul Petru Groza, ilegaliști cu ani de închisoare în perioada interbelică, cei trei nu au reușit să supraviețuiască confruntării cu Gheorghe Gheorghiu- Dej, un element vital în succesul acestuia fiind sprijinul venit de la Stalin. Primul vizat a fost Vasile Luca. Era clar în februarie 1952 că reforma monetară nu dăduse randamentul scontat.

„Nu se păstrează, ci se descoperă secrete de stat”

pentru tranşarea conflictului odată pentru totdeauna ( relaţiile dintre Dej şi grupul Anei Pauker nu au fost niciodată excelente.

Înlocuirea lui Ştefan Foriş cu triumviratul Bodnăraş-Pârvulescu-Rangheţ în luna aprilie a anului 1944, oferta pe care i-ar fi făcut-o Vasile Luca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la Conferinţa Naţională din octombrie 1945 – alegerea în funcţia de secretar general, dar adevărata putere să o aibă Ana Pauker – verificările membrilor de partid din 1948-1950 şi greşelile făcute în campania de recrutare, mulţi legionari şi alte persoane incompatibile ideologic intrând în Partid, au contribuit la accentuarea animozităţii ).

„Relații antipartinice și antistatale”

Între 19 şi 21 februarie 1952 are loc întrunirea Biroului Politic. Acesta discută darea de seamă asupra pregătirii şi înfăptuirii reformei băneşti, care aducea acuze foarte grave colaboratorilor lui Vasile Luca de la Ministerul de Finanţe şi Banca de Stat – activitate duşmănoasă şi sabotaj. Din concluziile Biroului aflăm că „în Ministerul de Finanțe și în Banca de Stat domnesc relații antipartinice și antistatale, se încalcă hotărârile de Partid și de Guvern, nu se păstrează, ci se descoperă secrete de stat”, iar „conducerile Ministerului de Finanţe şi a Băncii de Stat n-au fost pregătite să împlinească importantele sarcini fixate de conducerea Partidului.”1

Încadrarea elementelor capitaliste

O săptămână mai târziu se înfiinţează o comisie de partid care să ancheteze activitatea lui Vasile Luca de la 8 noiembrie 1947 ( data numirii în funcţia de ministru ) la 9 martie 1952. Era formată din patru membri – Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Petre Borilă şi Vasile Luca ( Ana Pauker şi Teohari Georgescu nu au fost la fel de vehemenţi, încercând discret să îl apere pe colegul lor ). Acesta din urmă a fost scos din comisie după ce a criticat activitatea subcomisiilor într-o scrisoare, acuzând faptul că acestea nu urmăresc decât „acțiuni de calomniere, de insinuare și de provocare”. Evident că raportul prezentat a fost negativ, „în sistemul Ministerului de Finanţe, a Băncii R.P.R. şi a Băncii de Credit pentru Investiţii au fost menţinute şi încadrate un număr mare de elemente capitaliste”, deciziile luate au dus la „împiedicarea creşterii nivelului de trai al clasei muncitoare şi în general al oamenilor muncii”, iar Vasile Luca este descris ca fiind „principalul element al oportunismului în partid.”

„Ei obișnuiesc să latre”

La 4 martie se dezbate momentul în care ar trebui făcut public anunţul schimbării lui V. Luca. Acesta ar fi dorit să rămână până la votarea bugetului. Totuşi, Gheorghe Gheorghiu- Dej decide desărcinarea cât mai rapidă a ministrului, argumentând că „elementele duşmănoase vor căuta să descifreze sensul schimbării, ei latră – ei obişnuiesc să latre, asta e cunoscut – aşa că eu sunt de părere că 1-2 zile în plus sau în minus, nu aceasta ar opri asemenea elemente să latre.”2 Astfel că Luca este demis în următoarele zile, dar, paradoxal, este păstrat în Biroul Politic.

Sentimentalul Dej

În luna aprilie, Gheorghiu- Dej, Gheorghe Apostol, M. Constantinescu şi Alexandru Moghioroş sunt primiţi de Stalin la Moscova. Certați pentru maniera în care au gestionat situația lui Vasile Luca – se pare că păstrarea acestuia în Biroul Politic a stârnit confuzie – Stalin i-a reamintit lui Dej faptul că îl sfătuise de ceva vreme să scape de A. Pauker. Ar fi intervenit în discuţie Miron Constantinescu, care l-a descris pe Dej ca fiind „mai sentimental.”

„Au înfipt cuțitul în spinarea noii reforme bănești”

Întors la Bucureşti, liderul PCR a decis să încheie povestea. Astfel că în 26 mai – Biroul Politic – şi 26-27 mai – Plenara CC al PMR – cei trei sunt epuraţi. Asaltul este început chiar de secretarul general. Îl acuză pe fostul ministru de Finanțe că ministerul condus de el „a fost în mâini străine, dușmănoase, care au întreprins o acțiune contrarevoluționară, au înfipt cuțitul în spinarea noii reforme bănești și a tuturor măsurilor Partidului și Guvernului”. Acesta recunoaşte unele lipsuri, dar refuză să admită că ar fi desfăşurat „acţiune duşmănoasă contrarevoluţionară (...) nu pot să fiu de acord; asta înseamnă să iau un pistol şi să mă împuşc pentru că n-am pentru ce trăi. Eu toată viaţa nu am închinat- o burgheziei şi duşmanilor, nu pentru aceasta am suferit.” 3

„Elementele dușmane omorau pe secretarii de partid”

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate