Editura Evenimentul si Capital

Criza interceptărilor s-a rezolvat printr-o cîrpeală tipic românească, gen Merge și așa!

Ion Cristoiu
Autor: | | 14 Comentarii | 1360 Vizualizari

Vineri seara, Guvernul a dat o Ordonanţă de Urgenţă, aprobată de CSAT, în prealabil, pentru punerea de acord a Legislaţiei cu decizia CCR potrivit căreia supravegherea tehnică pe parcursul instrucţiei penale trebuie realizată doar de către procurori sau de ofiţerii de poliţie judiciară, sub directa îndrumare a procurorilor.

Urmărind prezentarea și comentarea Ordonanței în spațiul public, am remarcat că puțină lume știe cu adevărat ce se va întîmpla cu supravegherea tehnică în cursul instrucție penale de acum încolo și, prin urmare, s-au spus și se spun despre rezolvarea Crizei un vagon marfă de prostii.

Cititorii  acestei gazete a gîndurilor mele care e cristoiublog.ro vor fi observat c-am acordat multă atenție în scrisul meu Crizei interceptărilor chiar din 16 februarie 2016, cînd s-a publicat Comunicatul CCR și pînă vineri, 11 martie 2016, cînd a fost aprobată Ordonanța. Poziția mea aparte față de Criză își are temeiul în adevărul că m-am ocupat și mă ocup de relația dintre Serviciile secrete și societatea civilă în democrație.

Am lucrat la un moment dat chiar la un studiu mai amplu despre  Criza prin care a trecut CIA în 1974-1975, cînd americanii au descoperit că de  aproape  30 de ani mult lăudata Agenție se ocupa și cu spionarea cetățenilor SUA, deși Statutul din 1947 îi interzicea asta. Simt nevoia, văzînd  enormitățile care s-au spus în spațiul public despre  soluționarea Crizei interceptărilor prin adoptarea Ordonanței de urgență.

De precizat din start că esența Deciziei CCR e limpede: Supravegherea tehnică pe parcursul instrucției penale trebuie ruptă de SRI din toate punctele de vedere!

Soluția  găsită de Guvern și aprobată de CSAT mi se pare o treabă tipic românească, o cîrpeală blestemată,     prin care situația e mai rea ca înainte de Decizia CCR. Asta deoarece indiferent că  interceptările sunt făcute doar de polițiștii judiciari și de procurori, faptul că infrastructura rămîne a SRI, că activitatea civililor are loc în sediul  SRI  leagă în continuare SRI de  anchetele DNA și DIICOT, dă posibilitatea acuzațiilor de Poliție politică în cazul SRI, dar mai ales nu înlătură imaginea SRI de  Miliție economică.

Nu știu ce-a fost în capul celor de la SRI, dar după Ordonanța de urgență sunt, ca să zic așa, și  … și cu banii luați. Nu se mai pot făli cu contribuția SRI la lupta împotriva corupției, dar, în același timp, rămîn cu acuzația  de implicare în  instrucția penală.

Cei de la SRI – se pare- nu înțeleg dezastrul de imagine al principalului Serviciu secret al țării    prin  invocarea SRI în controversele de la tribunale, în comentariile dedicate dosarelor de corupție. Indiferent că sunt adevărate sau nu, acuzații din spațiul public legate de poliția politică făcută de SRI sub pretextul luptei împotriva corupției, micșorează necesara autoritate a Serviciului  ca instituție însărcinată cu Siguranța națională.

Dacă  Klaus Iohannis ar fi fost un adevărat adept al lucrului bine făcut, ar fi anunțat că săptămîna viitoare va începe consultări cu partidele parlamentare, dar și – dacă nu mai ales- cu ONG-urile specializate în apărarea democrației pentru a se ajunge la o soluție pentru totdeauna și nu una pe moment.

După opinia mea, soluția o reprezintă  readucerea în discuție a Proiectului de lege din 2007 privind înființarea unei unități independente de supraveghere tehnică, supusă Parlamentului,  o lege trecută de Camera Deputaților și care zace prin sertarele Senatului. Decît ar învîrti de dimineață pînă seara, vîrtelnița vorbelor goale despre democrație, Călin Popescu Tăriceanu, ca președinte al Senatului, ar trebui să vadă pe unde e Proiectul de lege și, după eventuale modificări, să-l aducă în dezbaterea Senatului.

Orice apreciere a soluției date de Guvern trebuie raportată la  esența deciziei  CCR și – zic eu- la nevoia de a face și în acest domeniu ceva temeinic, și nu ceva improvizat, gen Merge și așa!

Ordonanţa, prezentată ca fiind o rezolvare „de moment”, are multe prevederi. Două mi se par mai importante:

1) Supravegherea tehnică, parte a cercetării penale, poate fi făcută doar de procuror sau de ofiţerul de Poliţie judiciară. În cazul infracțiunilor vizînd Siguranța națională, prin declararea organelor SRI organe de cercetare penală speciale, supravegherea tehnică rămîne mai departe  la SRI.

2) Pentru interceptări – doar pentru interceptarea comunicaţiilor – se va folosi infrastructura SRI.

Pentru a înţelege esenţa acestor prevederi, se cuvine a prezenta, în chip didactic, cum au stat lucrurile pînă acum. În 25 martie 2008, printr-un Decret CSAT, rămas secret pînă azi, se înfiinţează Centrul Naţional de Interceptare a Comunicațiilor, aflat sub autoritatea SRI. Aşa cum a arătat fostul preşedinte, Traian Băsescu, s-a apelat la formula asta, deoarece SRI avea tehnica şi specialiştii pentru interceptare, şi supraveghere tehnică în general.

Din acel moment, lucrurile s-au petrecut astfel: În cadrul cercetării penale procurorul avea nevoie de supraveghere tehnică. Pentru asta mergea la judecător şi obţinea mandat de supraveghere tehnică a suspectului. Cu acest mandat, procurorul DNA sau DIICOT, mergea la SRI şi solicita efectuarea supravegherii tehnice.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate