Hărmălaia din USL a ajuns la un asemenea stadiu încât o nouă pace de tip „pupat toţi piaţa endependenţi” nu mai este posibilă fără a-l compromite iremediabil pe Crin Antonescu. În urma declaraţiilor şi acţiunilor recente, liderul liberal s-a condamnat singur să meargă până la capăt.

Sunt două scenarii care ar sta la baza tărăboiului uselist din acesta zile. Primul, cel afirmat deschis de combatanţi, ţine de impunerea lui Klaus Iohannis ca vicepremier de către PNL, situaţie care nu convine PSD din motive încă neclare. Ba că locul este deja ocupat de Gabriel Oprea, ba că să fie vicepremier şi Daniel Constantin, ba că Iohannis n-are bască. Celălalt scenariu ar fi că prin tot acest scandal se urmăreşte ruperea USL, Crin Antonescu urmând să treacă în Opoziţie pentru a-şi maximiza şansele la Preşedinţie. Logica şi bunul-simţ spun că aceasta ar fi varianta corectă, însă în joc intervin o mulţime de alte interese prin care se forţează readucerea  liderului PNL în braţele sufocante ale PSD şi cedarea candidaturii la prezidenţiale. În oricare dintre cele două situaţii s-ar afla, Crin Antonescu nu are acum de ales şi trebuie să meargă, de data aceasta mai hotărât şi mai decis ca niciodată, până la capăt, spre despărţirea de PSD. Nu va mai exista nicio scuză pentru o eventuală reîmpreunare cu Victor Ponta. Indiferent de ce calcule şi-a făcut Crin Antonescu, de ce doreşte să obţină în urma crizei declanşate în USL, o împăcare cu PSD nu se va putea face fără a fi îngropat politic. Chiar şi în ochii naivilor ce mai cred în bunăstarea care va veni pe conducta USL, liderul liberal va fi perceput un ciolănar pus pe scandal, un politruc ce-şi urmăreşte doar propriile interese. Pentru că următoarele declaraţii nu pot fi uitate uşor, nici măcar în România. "Eu cred că pentru toţi observatorii vieţii politice, ba chiar şi pentru mulţi dintre oamenii obişnuiţi, care nu fac aşa o pasiune din politică, de un an de zile e limpede că PSD nu are de gând să-şi ţină cuvântul. PSD-ul, postul său oficial de televiziune, diverşi oficiali, foarte importanţi, din jurul domnului Ponta au tot strigat: că-i un partid prea mare ca să poată să lase Preşedinţia altora, că Antonescu e rău, că nu ştiu ce o să se întâmple. (...) Am fost acuzaţi că nu plecăm de la guvernare cum nu pleacă, vestita vorbă, câinele de la măcelărie. Am înghiţit-o şi pe asta. Dar ca să să mă întrebaţi acuma dacă eu cred că PSD are cel mai mic gând să mă susţină la Preşedinţie e aproape comic”, spunea Crin Antonescu în urmă cu câteva zile la Antena 3. Ce ar înţelege oamenii  dacă brusc se revine la amor bouche a bouche cu PSD? Că Antonescu s-a întors la „măcelărie” şi că pesediştii nu mai sunt „comici” pentru că iar fi dat garanţii că îl fac preşedinte? Nu l-ar mai alege nici măcar babele ieşite la vot în schimbul kilului de ulei livrat de şoşonarii de campanie. Şi a mai zis una Crin Antonescu. Că „PSD-ul lui Victor Ponta începe însă să semene zi de zi, ceas de ceas, cu oarecare lăcomie chiar, cu PSD-ul din 2004”. Nimic mai adevărat.  Cu excepţia vitrinei în care l-au înfipt pe Victor Ponta, nimic nu este schimbat în structura acestui combinat de produs bani negri tot pentru baronii de la începutul anilor 2000. După această declaraţie, este lesne de prevăzut ce impact ar avea o nouă lună de miere a lui Crin Antonescu cu „lacomii” care au ţinut ţara sub bocanc până în 2004. Nu numai babele, dar nici măcar proprii liberali nu se vor mai deranja să-l ştampileze pe Crin. Pentru a-şi scuza lipsa de onoare şi constanţă, politicienii noştri au învăţat să repete papagaliceşte o banalitate cu aerul că citează din Martin Heidegger: „Politica este arta compromisului”.  Un eventual nou compromis al lui Crin Antonescu cu PSD-ul nu va mai fi nici măcar politică de Dâmboviţa ci o hămeseală din care va ieşi el însuşi devorat.