Editura Evenimentul si Capital

Criminalul și Știrile de la ora cinci. Viața la Curte

Autor: | | 1 Comentarii | 3889 Vizualizari


- Adică tu știi cine l-a omorât?

- Da cum nu? Nu ne-a chemat nimeni să ne spună nimic. Tot satul știe, au dat și la știri.

Adrian se simțea dator să aibă o atitudine, să facă ceva pentru omul ăsta resemnat și distrus.

- Cum îl chema pe taică-tu ? Dă-mi un pix. La ce parchet e?

- Ce parchet?  Noi am făcut plângere la poliție. 

Adrian s-a răscolit până dimineață. Și-a amintit de stivele de dosare cu autor necunoscut și de lejeritatea cu care erau puse în cârca unor nevinovați. Iar ca Ionică erau, probabil, mii de resemnați care nu mai așteptau decât pedeapsa divină. 

- Angela, am și eu nevoie de dosarul ăsta. Și îi arată numele mortului. E cu autor necunoscut.

- Du-te și caută în camera de sus. N-am timp acum.

- Ajută-mă, te rog, e o chestie personală.

Șase ore au răscolit prin cutii ce ascundeau vieți și destine distruse. Nimic. Tatăl lui Ionică era de negăsit.

- Dacă e mai vechi de un an căutați degeaba aici. Le-a spus un coleg. Vedeți la subsol.

- Măi oameni buni, în dosarul ăsta se știa cine e criminalul. Cum dracu a ajuns la beci?

- De parcă n-ai ști cum se întâmplă.

Au coborât în subsol, printre cutiile călărite de șobolani și gândaci. Totul mirosea a moarte, mucegai și nepăsare.

- Uite-l aici. Să-l luăm sus.

Adrian a început să scotocească în cutie – un certificat de deces, un proces verbal, un raport medico-legal și două CD uri pe care scria Știrile de la ora cinci.

- Hai să vedem ce-i cu CD-urile astea.

- Nu pot să cred! Pro Tv- ul l-a filmat și pe criminal și martorii din noaptea crimei. Cât de tâmpiți au putut fi ăia de au îngropat dosarul ăsta? Mergeți la procuror și cereți o ordonanță de reținere. Luați-l pe ăla la audieri și strângeți și toți martorii.

- Acum? Ce-i atâta grabă? Nu pleacă nicăieri.

- Acum!

În trei ore, criminalul era adus în cătușe. A mărturisit crima cu naturalețea omului care se știe vinovat și împăcat cu soarta.

- Ne-am îmbătat și ne-am luat de la o muiere. În drum spre casă am oprit la Nelu la cârciumă să mai bem ceva. Când am plecat, iar ne-am apucat la ceartă. I-am băgat cuțitul în spate și m-am dus să mă culc. A doua zi am aflat că a murit, paștele mamii lui de bețivan.

- Și de ce nu te-ai predat, omule?

- Da ce-s prost? Dacă nimeni nu m-a întrebat nimic.

- Cuțitul îl mai ai?

- A rămas în el, că eram prea beat să-l mai scot.

Adrian era negru de furie.

- Sunați la șeful de post din sat. Trebuie să fie la ei cuțitul.

Avusese dreptate, acolo era. Dar nimeni nu se deranjase să-l denumească arma crimei, ori să-i verifice amprentele.

În așteptare erau și șapte martori care abia așteptau să confirme povestea criminalului. Niciunul dintre ei nu putea să explice de ce tăcuse atâta timp. Le fusese mai drag să vorbească cu presa, să se vadă la televizor, să-i afle lumea.

Ce se întâmplase? Nea Tudose, tatăl lui Ionică, era dogar într-un sat uitat de Dumnezeu. Îi erau dragi femeile și băutura, deopotrivă. Vasile, prietenul lui din copilărie, îi era tovarăș de pahar și confident la toate cuceririle.

Până într-o zi, când nea Tudose i-a povestit cum o cucerise el pe Floarea, croitoreasa din sat.

Vasile văzuse întuneric în fața ochilor – el o iubea pe Floarea, iar blestemata aia de muiere îl tot refuzase. Când a priceput el de ce, i-a pus gând rău lui Tudose. Și, dintr-una în alta, au început să-și arunce cuvinte grele și vorbe de ocară. Vasile ucisese fără nicio tresărire, cu mintea înecată de ură și alcool. Scăpase satul de un curvar.

Bietul Tudose, murise ca un câine în șanț. Adunat de pe drumuri abia după ce un cortegiu de muște îi vestiseră moartea, n-a stârnit mila nimănui. Băiatul lui de la oraș, Ionică, fusese anunțat de Floarea, croitoreasa :

- A murit taică-tu de mâna lui Vasile. Vino să-l îngropi că ăștia îl bagă în groapă fără popă și fără cruce.

Ionică suferise puțin, dar grijile și propria viață o luaseră înaintea durerii. Și, uite așa, nea Tudose a mai murit o dată, între coperțile unui dosar de omor cu autor necunoscut. Norocul și priceperea băiatului i-l scoseseră în cale pe polițistul Adrian, cel cu ghinion la mașini. De milă, de rușine, de furie, polițistul reușise să trimită sufletul mortului împăcat pe lumea ailaltă. Cu ajutorul Știrilor de la ora cinci, oamenii legii aflaseră un mister de toți cunoscut – autorul crimei. Se felicitau acum că nu se trezise vreun pușcăriaș rătăcit să-și ia pe umeri omorul, că atunci să te vezi...

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 2 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate