Editura Evenimentul si Capital

Criminalul orb. Viața la curte

Autor: | | 0 Comentarii | 4850 Vizualizari

Domnul Leonte fusese arhitect în tinerețe. Unul destul de priceput. Ăștia sunt copiii mei, spunea cu mândrie despre clădirile pe care le proiectase. Soarta nemiloasă îi luase vederea la vârsta de 52 de ani. Așa, dintr-o dată, fără să-i dea vreun semn timpuriu. Într-o zi începuse o nouă viață- în întuneric și depresie.

Medicii puseseră orbirea lui pe seama unei lovituri la cap din tinerețe. Dar nu aveau certitudini. Singurul lucru indiscutabil era că nu se mai putea face nimic. Chestia asta l-a izbit crunt. Din omul activ și neobosit care era, s-a transformat într-un muribund ce mângâia până la exasperare o pisică prea bătrână ca să-și mai ia lumea-n cap. Sta nemișcat zile întregi, în fața unei ferestre sau în curtea casei sperând, poate, că lumina îi va străpunge bezna ochilor morți.

Copii n-avea, iar casele ieșite din mâinile lui de arhitect nu-i erau de niciun folos. Prietenii dispăreau încet, o parte alungați de firea lui dificilă, iar restul îndepărtați de inutilitatea lui. Cine avea nevoie de un arhitect orb?

Singura care mai îngrijea de el era Ana, menajera, o fată de la țară, proastă și necizelată, care îl detesta profund.

- Ano, dacă n-aș avea pisica asta, m-ar mânca șoarecii la cum faci tu curățenie.

Femeia se strâmba în toate felurile și pleca nepăsătoare. Domnul Leonte locuia într-o frumoasă vilă alcătuită din patru apartamente. El o construise. Își păstrase parterul, iar restul casei îl avea închiriat. În general, nu-i păsase de chiriași, dar, de când orbise începuse să devină mai exigent. Și, cum celelalte simțuri i se ascuțiseră ca să compenseze lipsa vederii, știa cam tot ce făceau locatarii celor trei apartamente închiriate.

Doi dintre ei erau corporatiști uniți doar cu munca, profund antisociali și plictisitori. În fiecare dimineață storurile se ridicau la șapte fără un sfert, dușurile porneau la fix, cafeaua împrăștia arome la și două- zeci, iar ușile erau încuiate la ora opt. Niște roboței, programați să ducă o viață trasată după niște tipare computerizate ce știu să stoarcă ce e mai bun din om.

Dacă n-ar fi fost acești chiriași, domnul Leonte n-ar fi știut când se schimbă ziua cu noaptea. Pentru el fiecare secundă dura o eternitate. La fel și insomniile în care își dorea să se sfârșească totul. Adunase o tolbă de regrete pe care n-avea cum s-o mai golească. Crezuse că n-avea nevoie de nevastă, de copii, i se păreau lucruri minore și neînsemnate în viața lui care trebuia să aibă alt scop. Se simțea umil, mizerabil, invizibil. Nimeni nu-i ducea lipsa.

Singurele momente în care mai simțea o fericire vagă erau atunci când Mira, chiriașa de la masardă, se oprea să-l salute sau să-i vorbească. Parfumul ei îi umfla nările, iar inima începea să îi bată dezordonat.

- Bună ziua domnule Leonte, ce mai faceți?

- Mă bucur de soare, Mira.

- Dar afară plouă. Nu auziți picăturile? Nu simțiți mirosul de pământ încins?

- Mira, în capul meu e soare, când e întuneric, și beznă, când soarele arde sus pe cer.

- Ar trebui să mai ieșiți din casă. Să mai gustați puțin din viața asta, până nu se sfârșeste.

- Viața n-are gust în negură. La ce bun să mă amăgesc?

- Haideți, domnule Leonte, că sunt oameni celebri care au fost orbi și fericiți.

- Ochii mei sunt nefolositori, mâinile neajutorate, picioarele inutile. Unde să mai găsesc bucuria?

- Mâine promit că vă scot în oraș. Vă iau cu forța. De când n-ați mai ieșit din curte?

- Cine mai știe...

- Așa facem. Mă duc să dorm că sunt frântă. Am lucrat toată noaptea.

- Mira, bărbații ăștia care vin pe la tine, că deja îi știu pe toți, nu sunt periculoși? E unul care nu-mi place deloc. Îl aud mereu vorbindu-ți urât.

- Vai, dar ce atent sunteți, domnule Leonte! Sper că nu vă deranjează meseria mea? N-am mulți clienți, după cum deja știți. Puțini, dar buni.

- Mă deranjează doar cel despre care îți vorbeam. Mitocanul ăla cu Mercedes. Burtosul naibii, după ce că a pus mâna pe o fată ca tine, mai e și mitocan.

- De unde știți că are burtă?

- Păi nu-l aud cum găfăie când își leagă șireturile? Mereu se oprește în dreptul ușii mele. Ia zi, are mai mult de 50 de ani?

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2
Tag-uri: criminalul, orb, viata, curte



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X