Editura Evenimentul si Capital

Crimele unui militar fără voie - încorporare, condamnare, eliberare | VIAȚA LA CURTE

Autor: | | 5 Comentarii | 4522 Vizualizari


În timpul ăsta, moartea își făcea de cap prin oraș, jucând țintar cu viețile unor oameni ce n-aveau habar că și- au încheiat treburile pe pământ.

Bogdan, soldat în termen, primise învoire să meargă la dentist. În drumul de întoarcere, ceasul rău l-a făcut să se abată de la traseu. Iubitor de animale, s-a gândit să-i facă o bucurie câinelui din unitate și a plecat să caute un petshop. L-a găsit și a cumpărat fericit mâncare și câteva jucării.

Fără să-și dea seama, a depășit timpul pe care îl avusese la dispoziție, iar acum alerga, disperat de teama unei pedepse, către unitatea militară.

Prin toate cartierele, poliția îl căuta disperată pe ucigașul în uniformă, având misiunea de a legitima orice soldat ce s-ar fi aflat în afara unității din care făcea parte.

Bogdan, încărcat cu plasele de mâncare și jucării, s-a gândit să scurteze drumul printre blocuri.

Stai pe loc! L-au somat doi polițiști.

Palid și tulburat, acesta a încetinit pasul. Gura i se încleștase și nu putea spune nimic. Moartea venise să-și ia, din nou, tributul.

Nu te mișca! I-a strigat unul dintre ofițeri.

Era prea târziu. Bogdan a început să alerge fără sens printre mașini și blocuri, gândindu-se îngrozit la urmările faptei sale. Era un fricos. Așa și?

Obosiți de urmărirea suspectului, cei doi polițiști s-au oprit să-și tragă sufletul.

Ne scapă! a strigat unul și a scos pistolul Carpați, ochind, Dumnezeu știe ce.

Un singur glonț a fost de ajuns să-i facă inima fășii. Atâta precizie, din partea unei arme de doi bani, care cu greu atinge o țintă fixă în poligon...

Bogdan a căzut secerat. Polițistul care a tras a îngenunchiat: cum să omori un om aflat în mișcare, la o distanță de 60 metri cu un pistol Carpați ? Cum ???

Ce glume proaste le făcea destinul!

Vestea se răspândise numaidecât.

Asasinul în uniformă fusese prins și ucis. Cazul putea fi închis.

Procurorul a fost chemat la unita- tea militară. Răsufla ușurat, dar nu putea să se bucure. Moartea îi părea o pedeapsă prea ușoară pentru câte vieți distrusese acest soldat.

Nu e el. Au omorât pe altcineva...

Un nou cadavru se alătura cauzei. Iar Lucian era încă liber.

Oare câtă moarte poate să încapă între coperțile unui dosar ?

Cum să-i explici familiei îndu- rerate că unicul lor fiu, plecat să-și slujească patria ca militar în termen, a fost confundat cu un criminal și omorât când mai avea câteva zile până la liberare ?

Telefoanele secțiilor de poliție nu mai făceau față apelurilor prin care diferiți cetățeni anunțau că l-au vă- zut pe Lucian, ucigașul în uniformă, ba în gară, ba la metrou, ba prin nu știu ce piață sau parc.

Într-un final, a fost identificat și încercuit într-o localitate de la marginea Bucureștiului. Nemâncat și nedormit de câteva zile, părea zdrobit, veștejit, pierdut. Și-a dus arma la piept și a tras.

Dar morții îi place să ne aleagă singură, nu să ne dăruim noi, când avem chef. Iar de Lucian, se pare, că nu avea nevoie. Omul ăsta trebuia să își plătească altfel crimele.

Glonțul i-a ocolit inima și plămânii, secționându-i câteva coaste și arzându-i carnea în locuri nepericuloase. Nu-i venea să creadă că e încă viu. Cu o mânie posomărâtă și do- moală s-a predat.

Sub povara îngrozitoare a rațiunii înțelegea că viața lui luase un alt fel de sfârșit.

Pe patul de spital a vrut să vorbească cu procurorul. Încerca să fie stăpânit, dar, după câteva cuvinte, a izbucnit în plâns. Avea 20 de ani – era un copil.

Atâtea întrebări care nu-și vor găsi niciodată răspunsuri, atâtea inimi zdrobite de durere, atâta suferință nemiloasă.

Disperarea îl impinsese dincolo de gardul unității militare, frica îi apăsase degetele pe trăgaci, setea de trăi îi cruțase viața. Simțea lacrimile cum îi urcă încet, din inimă, în gât și se izbesc violent de marginile ochilor.

A primit pedeapsa maximă: închisoare pe viață.

Dar cum nimic nu este veșnic, după 21 de ani a fost eliberat pentru bună purtare. Pare același om, dar mâinile timpului i-au subțiat mult trupul, brăzdându-i cute adânci pe chip. Veșnicia e doar pentru moarte, pe pământ toate au un sfârșit.

Pagina 2 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate