Editura Evenimentul si Capital

Creşte numărul avocaţilor români din Italia

9727d9f12da4aa7c2e39f54b83f00e1d
Autor: | | 4 Comentarii | 0 Vizualizari

Numărul avocaţilor români în cadrul barourilor italiene a înregistrat în ultima vreme o creştere semnificativă, chiar dacă procedura de admitere şi problemele pe care le întâmpină sunt destul de complexe. Datorită numărului mare de români prezenţi pe teritoriul Peninsulei, aceştia devin tot mai necesari. Avocatele românce, Monica Adriana Marinescu şi Celina Lucia Pop sunt doar două dintre exemple.

Andi Rădiu Realitatea din Italia Monica Adriana Marinescu (33 ani) este avocat în capitala Italiei. Licenţiată în drept la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept, românca s-a specializat în domeniul Dreptului comunitar şi Dreptului internaţional Public, absolvind în acest sens un program de master. Celina Lucia Pop (30 ani) locuieşte în Milano, iar înainte de a emigra a fost avocat în Suceava. A urmat cursurile Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Drept şi a absolvit un curs post-universitar de Drept Internaţional Public şi Privat.  

De cât timp sunteţi în Italia şi care a fost motivul pentru care aţi decis să vă stabiliţi în această ţară? Monica Adriana Marinescu: M-am stabilit în Italia în octombrie 2006, dar veneam în Italia din 1997, ca turist. Am hotărât să rămân în Italia în momentul în care am rămas însărcinată, iar soţul meu mi-a cerut acest lucru. Celina Lucia Pop: Prin intermediul unor prieteni, în anul 2005, l-am cunoscut pe actualul meu soţ, cetăţean italian. In anul următor m-am căsătorit şi din ianuarie 2007 m-am stabilit în Italia. De cât timp profesaţi în Italia? MAM: Sunt înscrisă în “Ordine degli avvocati di Roma” din mai 2008. Însă lucrez cu clienţi italiani încă din 2001. În plus, nu am renunţat să lucrez în România, menţinându-mi biroul din Bucureşti. Se poate spune că începând cu anul 2004 ,când l-am cunoscut pe soţul meu, am ajuns “să fac naveta”, între Bucureşti şi Roma. CLP: În Italia am început să colaborez cu “Studio Legale MPH” din Vimercate, Milano, încă din septembrie 2007. Aici am luat contact cu primele noţiuni din dreptul familiei, dreptul comercial şi contratualistică, dreptul de autor şi drepturile conexe, recupererea de credite, atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice. Din ianuarie 2008 sunt înscrisă în “Ordine degli Avvocati di Monza”. Care sunt paşii pe care trebuie să-i facă un avocat român care vrea să se înscrie şi să profeseze în cadrul unui barou în Italia? MAM: Potrivit legii, trebuie să prezinte baroului unde solicita să fie înscris un certificat (autocertificare) eliberat de baroul din România, din care să rezulte că este avocat definitiv, o recomandare din partea unui avocat italian, cu care urmează să colaboreze pe viitor şi la care va avea sediul profesional, un act de identitate, un formular tipizat eliberat de baroul din Italia şi chitanţele taxelor de înscriere. CLP: Primul pas, din propria mea experienţă, este acela de a găsi un birou de avocatură italian (Studio Legale) cu care să colaborezi, deoarece trebuie să faci “practică” în dreptul italian timp de trei ani, pentru a fi recunoscut ca “avvocato”. Ca alternativă, se poate susţine un examen din toate materiile dreptului italian la Roma. Am ales prima variantă, pentru că este cea mai viabilă. Deşi sistemul de drept italian este asemănător cu cel românesc, nu este identic, iar procedurile de urmat pentru procesele civile trebuie studiate. O dată ce ai găsit un Studio Legale, te adresezi Baroului din raza teritorială a acestuia. Documentele pe care ţi le cer sunt uşor de procurat. O dată cu admiterea cererii ţi se eliberează un certficat de înscriere în barou şi apoi plăteşti taxa de Barou, ce variază între 180 şi 200 euro. Care sunt problemele pe care le-aţi avut şi cele cu care vă confruntaţi în prezent? MAM: Orice început este greu. Iar Italia înseamnă un nou început. În mod evident, trebuie să înveţi multe lucruri, cum ar fi redactarea unor cereri, al căror limbaj este strict determinat şi nu corespunde cu ceea ce învăţăm în România. Eu am fost mai norocoasă, întrucât în dreptul comercial problemele sunt mai puţine. În plus, dreptul comercial românesc este de “inspiraţie italiana”. CLP: Prima problemă pe care am avut-o a fost cea de adaptare. Îmi lipsea “mirosul” de acasă, faptul că nu aveam cu cine vorbi româneşte, familia. Nu a fost uşor, dar nu este imposibil, dacă eşti motivat. Am avut şi probleme de exprimare, pentru că deşi am făcut cursuri de italiană în ţară, evident că limba italiană juridică este cu mult mai complexă decât cea uzuală. Trebuie să ajungi să gândeşti în italiană şi să vorbeşti fluent înainte de a spune că eşti integrat. În prezent, sunt “în război” cu procedura civilă italiană, care este diferita de a noastră şi trebuie studiată intensiv. Este aproape ca şi cum ai lua facultatea de drept de la început. Care sunt reacţiile şi comportamentul românilor în faţa unui avocat roman care practică în Italia? MAM: Cei pe care i-am cunoscut până acum respectă ceea ce facem, dar manifestă teamă şi neîncredere în a ne cere ajutorul. CLP: Din cauza lacunelor din sistemul de drept italian, românii nu au momentan încredere în a ni se adresa. În Italia, un proces în prima instanţă durează în medie între 4 şi 5 ani, în comparaţie cu România, unde este de 1-2 ani, în funcţie de complexitatea procesului. Din acest punct de vedere timpul de soluţionare este cu mult dilatat în Italia, faţă de cel din sistemul de drept românesc, lucru care, din păcate, se răsfrânge şi asupra noastră, a avocaţilor români de aici. Există reacţii negative ale colegilor italieni faţă de un avocat de o altă naţionalitate? MAM: Colaborez cu avocaţi italieni de peste opt ani şi nu am avut probleme. CLP: Nu am avut niciun fel de probleme derivate din faptul că sunt româncă. Pe plan personal, ceea ce am constatat cu satisfacţie este că eşti apreciată în primul rând ca persoană, şi apoi ca profesie. Pe plan profesional am norocul de a lucra alături de colegi tineri, care îşi dau tot interesul să mă integreze şi să mă înveţe lucrurile practice. M-au tratat de la început ca pe o colegă, lucrez cu ei la orice cauză şi exigenţa lor m-a făcut să învăţ totul, în paşi rapizi. Consideraţi necesară o asociaţie a avocaţilor români din Italia? MAM: Cred că ar fi interesant să realizăm o “reţea” profesională între avocaţii români stabiliţi în Italia. Nu ştiu exact care este numărul acestora, dar ar fi util să ştim unde sunt colegii noştri, pentru a avea puncte de referinţă pe tot teritoriul Italiei. Având în vedere numărul foarte ridicat al conaţionalilor noştri, existenţa unei asistenţe profesionale în limba maternă este binevenită. CLP: Sigur că o asociaţie a avocaţilor români din Italia nu ar avea decât scopuri benefice. În primul rând, faptul că poţi să împărtăşeşti experienţele tale colegilor, să discuţi legile şi interpretarea lor, să ţii la curent românii de noile mofificări legislative. În al doilea rând, aşa s-ar putea acorda asistenţa juridică necesară românilor din peninsulă, având marele avantaj de “a vorbi pe limba ta”. Credeţi în eficacitatea colaborării cu asociaţiile româneşti? MAM: În ceea ce mă priveşte, sunt la început de drum. Una dintre aceste asociaţii a luat legătura deja cu mine, şi m-am pus la dispoziţia acesteia cu informaţii gratuite privind unele aspecte legale, de interes pentru români. CLP: Am început de curând să iau legătura cu asociaţiile de români şi cu oficiile de imigrare din teritoriu. Rezultatele urmează să apară. Stau oricând la dispoziţie pentru informaţii juridice gratuite. Ce propuneri aţi avea pentru oficialităţile române prezente în Italia, la personalul ambasadei sau a consulatelor? MAM: Consider că ar fi utilă crearea unui birou de informaţii privind drepturile şi obligaţiile cetăţenilor români în Italia. Acest birou ar putea fi creat în cadrul consulatelor, bazându-se pe voluntariatul juriştilor deja prezenţi pe teritoriul Italiei. Pentru început, un astfel de birou ar putea fi unul virtual, urmând ca cetăţenii interesaţi să pună întrebări prin email, urmând să li se răspundă în aceeaşi manieră. Însă, pentru realizarea unui asemenea proiect este nevoie şi de sprijinul ambasadei. CLP: Dat fiind faptul că numărul conaţionalilor noştri în Italia este foarte mare, un program sau un oficiu pentru consultanţă juridică ar fi binevenit. De asemenea, o informare corectă a românilor asupra legislaţiei italiene ar putea contribui la reabilitarea imaginii românilor în Italia.

Monica Adriana Marinescu a mai absolvit un curs privind medierea şi negocierea în contractele internaţionale, organizat de o universitate americana la Roma, precum şi un curs de trei ani de limba coreeană, la Universitatea Bucureşti. S-a înscris în Baroul Bucureşti în august 1999, profesând la început în cadrul unui birou care se ocupa în principal de litigii comerciale. Din anul 2001 şi-a deschis propriul birou, acumulând experienţă, mai ales pe segmentul de consultanţă şi litigii în domeniul comercial, fiscal şi al muncii, incluzând şi tranzacţiile imobiliare. Celina Lucia Pop a intrat ca stagiară în Baroul Suceava în anul 2003, iar în iulie 2004 era avocat definitiv, deschizându-şi propriul cabinet de avocatură. S-a ocupat în special de dreptul familiei şi cel al proprietăţii, dar şi de consultanţă juridică în domeniul dreptului comercial. A colaborat cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România pentru cazurile de malpraxis.

Pagina 1 din 2


Tag-uri:

Alte articole din categoria: Diaspora

libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate