Editura Evenimentul si Capital

Strania POVESTE a creierului “marelui JAF comunist”, SAȘA Mușat

Sașa Mușat, un personaj de poveste
Autor: | | 0 Comentarii | 1620 Vizualizari

În vara lui 1959, pe 28 iulie, în lagărul comunist care era România s-a întâmplat un lucru de necrezut pentru acele vremuri, jefuirea sucursalei Băncii Naţionale din Giuleşti. Au participat Igor Sevianu şi soţia lui, Monica Sevianu, farții Paul Ioanid şi Lică Ioanid, Heinrich Obedeanu și Saşa Muşat, care, după unele surse, ar fi fost creierul “marelui jaf comunist”.

Prada celor șase persoane mascate și înarmate care au jefuit mașina care pleca de la sucursala din Giulești a fost 1.686.000 de lei, cam 250.000 de dolari la acea vreme.

Dupa ce au fost prinși, au fost obligati să-și joace propriile roluri într-un film intitulat "Reconstituirea", în care Sașa Musat, pe numele adevărat Glanzstein Abrașa, este prezentat ca fiind membrul bandei "cu pretenții de intelectual". Sașa se născuse în august 1924, fiind rudă cu Emil Bodnăraș.

În anii 1940-1950, Sașa era pentru cei care îl cunoșteau un personaj straniu. Era cunoscut ca UTC-ist ilegalist, activist social-democrat, troṭkist, spion trimis de Bodnăraş în Occident, conferenṭiar universitar fără diplomă de studii. Pentru ca s-o sfârșească ca jefuitor de bancă și asasin, fiind executat în 1960 alături de ceilalți bărbați membri ai bandei.

Agent al Securității Vladimir Tismăneanu scrie despre Sașa Mușat, în articolul “Răni deschise: “Marele jaf” și pedagogia infernală”: “În memoriile sale, doctorul Gheorghe Brătescu, ginerele Anei Pauker, sugera că rolul-cheie în întreaga poveste (story) l-ar fi jucat Alexandru Mușat. Acesta a fost, în mod cert, agent al Securității, în această calitate a “defectat” în Franța, unde s-a infiltrat în cercurile exilului românesc. A revenit în țară, a ajuns prodecan și secretar de partid la Facultatea de Istorie a Universității din București de unde a fost scos în urma conflictului cu profesorul Andrei Oțetea. Ca istoric era nul, dar, se pare, era de o inteligență scăpărătoare. Dar, cum îmi scria Sanda Kaufman: “Ipoteza Mușat are probleme (dacă n-ar avea mie nu mi-ar păsa – eu vreau să știu adevărul și cred că asta rămâne greu). Deci ipoteza asta e mai mult bună pentru filme, unde aventurierii sunt “alluring”, și pentru povestea romantică a unui protest sinucigaș care știm că nu a fost cazul. Ipoteza Mușat: • nu are motiv valabil (în afara de faptul că era aventurier) • nu se prea potrivește cu ce știm • nu rezolvă ce știm că au fost motive personale ale lui Drăghici și motive politice • nu explică cum 5 alți oameni foarte deștepți, cu experiența despre regim (inclusiv un colonel de securitate care probabil cunoștea metodele) și care se știau urmăriți, s-au lăsat provocați de un aventurier, ca oile. Dar pot să-mi imaginez că partea aventuroasă a lui Mușat a făcut ca regimul să vrea să scape de el cât mai repede, înainte de a fi apucat să-și povestească aventurile…”.   “Fii foarte atent cu acest om”

Nicolae Fotino, jurist, istoric, licenṭiat în drept internaṭional, își amintea despre întâlnirea sa cu Sașa Mușat: „Eu l-am cunoscut în primele zile după 23 august 1944, la începutul lunii septembrie ’44. Eram student pe vremea aceea şi eram la unul dintre colegii şi prietenii mei, Barbu Câmpina. A venit la el acasă un tânăr care s-a prezentat, îl chema, cred, Saşa Muşat – spun cred fiindcă nu ştiu dacă se chema deja Saşa Muşat, numele lui era Saşa Glanstein – şi am avut o discuţie. Era limpede că el, ca şi Barbu Câmpina, fuseseră membri ai Tineretului Comunist dinainte de 23 august. Şi s-a pornit o discuţie că acuma partidul fiind în legalitate, puteam să discutăm foarte bine despre acest partid – ceea ce înainte era un lucru foarte periculos – şi despre o serie de probleme care erau cunoscute şi dramatice din viaţa comunismului în general vorbind ṣi mai ales despre situaţia din PCUS [Partidul Comunist al Uniunii Sovietice] – era vorba de marile procese care frământaseră atât de mult nu numai lumea comunistă, dar în general, lumea socialistă. Eu mărturisesc că neştiind mai nimic despre lucrurile astea, aş fi fost foarte curios să particip la astfel de discuţie. Spre surprinderea mea, Barbu Câmpina l-a repezit pe acest tânăr şi, la propriu vorbind, l-a dat afară din casă.

La prima vedere era un tânăr destul de agreabil aşa, blond, cu ochi albaştri, un bun vorbitor, amabil… Deci, mai curând, ca primă înfăţişare – bună. De asta am şi fost destul de surprins de reacţia destul de violentă a prietenului meu. Şi după ce Saşa Muşat a plecat l-am întrebat pe Barbu de ce a avut această atitudine. Şi mi-a spus :

De altminteri, evoluţia lui a fost foarte ciudată, fiindcă după destul de puţin timp l-am revăzut apărând în mitinguri ca social-democrat. Am fost foarte surprins să-l văd lider social-democrat – a fost chiar unul dintre conducătorii tineretului socialist! – şi participând după aceea la mari şedinţe de unificare a mişcării de tineret, el fiind un mare partizan al contopirii, al unificării celor două mişcări. Pe urmă iar nu l-am mai văzut şi am aflat că ar fi fugit din ţară.

Nu mai ştiu [iar] nimic de el până când într-o zi întâmplarea a făcut să citesc în Le Monde cred, despre un congres al troţkiştilor din Europa care avea loc la Stockholm şi unde România era reprezentată prin Saşa Muşat! Ceea ce a fost iar o mare surpriză de a afla, deci, despre acel om pe care eu îl cunoscusem ca un UTC-ist ilegalist, după aceea ca un social-democrat şi care acuma era troţkist. Am aflat întâmplător prin doi colegi de-ai mei care fuseseră la Paris la o întrunire studenţească, Gheorghe Brătescu şi Corneliu Bogdan, […] [şi care] revenind în Bucureşti mi-au spus că – nu ştiu, pe Champs Élysées sau unde – s-au întâlnit cu Saşa Muşat care, când i-a văzut, s-a bucurat foarte mult şi a spus: …

Ei bine, acest personaj atât de curios, într-o bună zi aflu că e la Bucureşti […] – trebuie să fi fost… nu ştiu, ’52-’53, cred. Şi el, înainte de a pleca, fusese căsătorit, soţia lui obţinuse foarte greu divorţul; şi când a venit [în Bucureşti] s-a dus direct la fosta lui soţie care între timp se recăsătorise cu unul dintre colegii noştri care era şi el la Facultatea de Istorie, Eugen Stănescu. Şi spre surprinderea lui Eugen Stănescu, deschizînd uşa şi dând de el şi întrebîndu-l ce vrea, Saşa îi răspunde foarte calm : .

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate