Sfântul Sava cel Sfințit se naște în Capadocia în 438, în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450). La 8 ani intră la mănăstirea „Sf. Flavian”.

 La 18 ani, merge la Ierusalim unde îl cunoaște pe Sfântul Eftimie cel Mare. Pentru înțelepciunea sau, acesta îl numește „copil bătrân” și îl trimite la Cuviosul Teoctist, la o mănăstire de obște, unde învață ascultarea și smerenia. Rămâne aici până la 30 de ani, când părintele său duhovnicesc, Eftimie, îl duce în Palestina. Este hirotonit preot în 491, și 495, cu autoritate peste toate mănăstirile din Palestina. Este tot mai căutat de ucenici. Întemeiază mai multe mănăstiri, printre care cea care îi poartă numele. Are darul săvârșirii de minuni. Cunoscându-și dinainte ceasul sfârșitului, îi cheamă la el pe toți frații din mănăstire, îi sărută, se împărtășește, apoi își dă duhul liniștit. Era 5 decembrie 532.