Oamenii legii din Timişoara îi monitorizează pe adepţii curentului emo din oraş, ca să "salveze societatea". Şeful IPJ Timiş, Săndel Palade, a constituit la Timişoara un detaşament specializat în supravegherea şi monitorizarea copiilor emo, adică a adolescenţilor şi a tinerilor adepţi ai acestui curent. Iniţiativa a fost luată la sfârşitul lunii mai, anul acesta, la scurt timp după sinuciderea unei adolescente emo din Bucureşti.

„Poliţia, din păcate, e singura instituţie care se implică în tot ceea ce înseamnă salvarea societăţii. În afara poliţiei, care chiar face ceva concret în direcţia emo, celelalte instituţii care ar trebui să o facă o fac, din păcate, doar declarativ. Noi am implicat în acţiunea noastră şi prefectura, Inspectoratul Şcolar, CJT, Protec- ţia Copilului, SRI şi SIPI (Serviciul Independent de Protecţie Informativă - n.r.)“, punctează Palade.

Şapte dintre poliţiştii de la Judiciar-Investigaţii Criminale, plus cadre de la SRI şi SIPI se ocupă, de atunci, în timpul orelor de program, şi de curentul emo. „Să nu-şi imagineze cineva că-i spionăm pe copii. Menirea echipei este de a culege date despre curentul respectiv, de a şti dacă există şi ce gânduri au. Nu deţinem date că ar fi în Timişoara copii emo cu intenţii sinucigaşe, dar am reuşit să controlăm informativ mediile şi grupurile lor“, mai spune comisarul-şef. Săndel Palade recunoaşte că poliţiştii au informatori chiar din rândul tinerilor „îmbrăcaţi în negru şi machiaţi strident“.

Pentru a-i depista pe cei care fac parte din respectivul curent, poliţiştii s-au informat din presă, creionând un „portret-robot emo“: copii sau adolescenţi îmbrăcaţi în negru, fete strident machiate cu negru la ochi şi cu unghiile date cu lac negru, cu frizuri cu bretoane lungi, care le acoperă ochii şi faţa. Cert este că, în această vară, la Timişoara nu şi-a luat viaţa niciun emo-kid şi nici nu a încercat să o facă.

„Nu e nevoie de poliţie“

Mai mulţi timişoreni cu care am stat de vorbă se întreabă de ce trebuie ca poliţia să se ocupe de copiii emo. De ce acestor tineri li se pune, automat, o etichetă infrac- ţională? „Problema este tipică de adolescenţi. E răzvrătire împotriva adulţilor. Nu e vorba despre infracţionalitate, deci nu e nevoie de poliţie. Fiecare adolescent îşi găseşte propria modalitate de a-şi contura identitatea“, este de părere profesorul Florin Alin Sava, şeful Catedrei de Psihologie din cadrul Universităţii de Vest Timişoara.

Asztalos Csaba, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, consideră că echipa poliţiei din Timişoara e utilă numai în măsura în care se preocupă de siguranţa acestor copii. „La prima vedere, implicarea poliţiei nu se justifică şi creează o imagine negativă acestui grup, dar cu siguranţă cei care au luat decizia au avut argumente“, ne-a declarat Asztalos.

Şi oamenii simpli sunt miraţi de înfiinţarea echipei anti-emo la poliţie. „Rolul poliţiei este de a depista eventualele fapte antisociale ale membrilor curentului. Cu alte cuvinte, dacă nu cumva e bretonul prea lung şi le intră în ochi, ori dacă şi-au asortat machiajul cu bascheţii? E o glumă, cumva? Au antrenament special pentru a le zădărnici şireţilor copii emo planurile şi tentativele de sinucidere? Nu-i apăr, dar nici nu-i blamez pe zăpăciţii ăştia emotivi.

Pe de-o parte, mi-e milă de ei, de problemele reale pe care le au. Pe de alta, îmi vine să le trag câţiva pumni în cap pentru calea aleasă ca să scape de ele. Să intre într-un curent tâmpit de «neadaptaţ i, dar cool» sperând că în compania altora ca ei le va fi mai bine. Şi apoi îşi taie venele. Iar acum avem Echipa Anti-Emo. Ce urmează? Scoaterea lamelor de pe piaţă? Saltele gonflabile în jurul blocurilor? Emo-baby-sitting?“, se întreabă Marius Ilie, 29 de ani, recepţioner la un hotel din Timişoara.

„Ni s-a creat o imagine falsă“

Flop are 20 de ani, e student în domeniul artei şi recunoaşte că este adept al curentului emo. Crescut doar de un singur părinte, Flop susţine că depresia face parte din viaţa lui, dar că asta îl şi ajută să se exprime prin artă.

Consideră că „cei mari“ nu înţeleg faptul că tinerii trebuie lăsaţi în pace, cu credinţele şi cu trăirile lor. „Nu mi se pare normal ca un cult pe care ni-l alegem să fie îngrădit. În mass-media ni s-a creat o imagine falsă, iar despre acei copii emo care informează poliţia nu pot avea decât cea mai proastă părere. Nu merită să fie emo. De fapt, cred eu, nici nu sunt. Nasol e că suntem văzuţi ca nişte infractori periculoşi când, de fapt, printr-un look neobişnuit, ne manifestăm doar nişte trăiri şi atât“, spune tânărul.

Profesorii combat emo

Singurii care se bucură de faptul că tinerii emo sunt monitorizaţi de cineva, de oricine, sunt profesorii. Mulţi spun că, mai ales după vacanţa mare, se trezesc la ore cu copii emo, cu care nu pot relaţiona. „Singura fericire e că la nivelul judeţului nu sunt foarte mulţi elevi adepţi ai curentului emo, deşi nu avem o statistică oficială. Cert este că după vacanţe sunt foarte vizibili. Cu timpul, intră în normal. E foarte bine că îi monitorizează poliţia, altfel ar putea ajunge la droguri sau chiar şi-ar lua viaţa. Tot ce trebuie e să li se ofere activităţi“, susţine Domoki Ladislau, inspector de specialitate pentru activităţi educative în cadrul ISJ Timiş.

Săptămâna viitoare, cu ocazia consfătuirilor cu dascălii şi directorii de şcoli, inspectorul le va trasa directive precise pentru a se raporta la copiii emo. Împreună cu Compartimentul de Prevenire şi Analiză a Criminalităţii al IPJ Timiş şi poliţiştii de proximitate vor ţine cursuri în şcoli împreună cu psihologi şcolari, vor participa la şedinţe cu părinţii pentru a prezenta caracteristicile curentului emo, modalităţ i de prevenire şi promovarea unui stil de viaţă sănătos.

Pe de altă parte, Organizaţia Studenţilor din Universitatea de Vest (OSUT) Timişoara a demarat o campanie de recrutare de membri. Recrutările, reunite sub mottoul „Campanie la mişto“, fac apel la 5 tipuri de studenţi centraţi pe sine (emo, pipiţe, looseri, cocalari şi normali), ne-a spus Cristina Fit, purtătorul de cuvânt al studenţilor.

"Poliţia e singura instituţie care se implică în tot ceea ce înseamnă salvarea societăţii. Am implicat în acţiunea nostră prefectura, Inspectoratul Şcolar, Protecţia Copilului, SRI...", Săndel Palade, şef IPJ Timiş

EXCENTRICII

De la punkişti la emo kids

Potrivit definiţiei din Wikipedia, termenul „emo“ e deseori asociat stereotipic cu blugi strâmţi, breton lung, păr negru, tricouri strâmte inscripţionate cu numele unor trupe de rock, curele cu ţinte, catarame, tenişi din pânză sau alţi pantofi sport, vechi, ponosiţi, ochelari cu ramă neagră. Recent, trendul emo a fost asociat cu un stereotip ce constă în a fi emoţional, sensibil, timid, introvertit, anxios, cu stări de depresie, tendinţe de autoprovocare de răni, sinucidere.

„Copiii emo“ de pe vremea lui Ceauşescu, care îndrăzneau să facă abstracţie de uniforme, erau punkiştii sau rockerii. Desfrâul maxim era purtarea pletelor, uneori „fistichii“. Organele de ordine, care se implicau direct în procesul de „educare“, recurgeau adeseori la ameninţări care îi vizau inclusiv pe membrii familiei celui incriminat.