Cei doi bărbaţi, de 27,respectiv 34 ani, ciobani la o fermă din judeţul Constanţa, au trăit aventura vieţii lor dar nu s-au gândit o clipă că vor muri în câmp. În timp ce STS şi ISU se războiau în argumente, rătăciţii au ţinut calea stâlpilor de înaltă tensiune, convinşi că se pot descurca şi singuri pentru a ajunge la şosea.

Ion Apostol şi mai tânărul său coleg de fermă, Constantin Vicol, plecaseră la 5,00 dimineaţa de la ferma din satul Piatra spre casele lor. Au vrut să meargă spre Năvodari şi au luat-o pe câmp, pe o scurtătură, aşa cum mai făcuseră de atâtea ori. Numai că, păcăliţi de ceaţa densă, care s-a lăsat brusc pe întinderea uriaşă, şi de albul zăpezii, au încurcat drumul, au luat-o invers şi nu au mai răzbit. Se rătăciseră. Au sunat la 112 şi au cerut ajutor. Era puţin după ora 9,00 şi li s-ar spus că după ei, vor fi trimişi  jandarmi şi pompieri. Au mai sunat de două ori şi, la un moment dat, şi-au luat gândul că vor mai fi salvaţi şi şi-au văzut de drum. Nu ştiau că la oraş, STS -ul se ceartă cu ISU pe tema hartei de localizare a apelantului. STS ar fi dat o arie de localizare de 65 km pătraţi. ISU ar fi cerut o localizare mai precisă. Tot ciobanii rătăciţi în ceaţă le-au oferit localizarea exactă, numărul unui stâlp de înaltă tensiune de pe camp. Şi în acest fel, cei peste 30 de jandarmi şi pompieri au reuşit să dea de ei, după trei ore de la apel. Numai erau la stâlpul indicat, pentru că ar fi stat pe loc, au urmat calea celorlaţi stâlpi până  au zărit prima persoană care se îndrepta spre ei, adjunctul poliţiei din comuna Săcele. După el, au apărut şi jandarmii.   Nu le-a fost teamă pe câmp, le e frică de doctor Luaţi pe sus de salvatori, înveliţi în folii şi îmbrăcaţi de jandarmi, ciobanii au fost preluaţi de şenilata Consiliului Judeţean Constanţa şi transportaţi la drumul judeţean unde au fost poftiţi în ambulanţă. “ Nu ne-a fost teamă pe câmp, eram îmbrăcaţi gros, am mai trecut prin asemenea experienţe, părinţii mei au murit când eram mici, m-am chinuit singur. Dar aici în spital mi-e frică, nu am mai fost nicioadată  la doctor” spune zâmbind larg, Constantin Vicol. Tovarăşul lui, Ion Apostol, a adormit deja pe patul de la Urgenţe, toropit de căldură. “Nu avem degerături, sunt parcă, un pic, ameţit”, precizează Vicol. În simplitatea lui, îi înţelege şi pe salvatori. “ Poate nici noi nu am ştiut să explicăm, nici ei nu ştiau pe unde să vie, noi mergeam din stâlp în stâlp şi le spuneam numărul, nici maşinile nu aveau nicio şansă să ajungă dar trăim în România, ne descurcăm cu ce avem”. Acest articol este proprietatea Evenimentului zilei și este protejat de Legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parțială a conținutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicațiile tipărite - ziarul Evenimentul zilei, iar pentru publicațiile online - www.evz.ro