Editura Evenimentul si Capital

Confesiunile pic torului Cristian Dițoiu. Emoția întâlnirii cu Alexandru Ciucurencu

Pictorul Cristian Dițoiu, vorbind despre „taina” tablourilor sale FOTO: NICU DÎRDÎIAC
Autor: | | 0 Comentarii | 601 Vizualizari

Artistul Cristian Dițoiu este unul dintre continuatorii „tainei” culorii lui Alexandru Ciucurencu. Lucrări ale sale pot fi admirate în expoziția „Cald și rece”, deschisă la Galeria Romană până luna viitoare

EVZ - La vernisajul expoziției „Cald și rece” ați vorbit cu mare emoție despre întâlnirea cu Alexandru Ciucurencu, cu lucrările lui ...

Cristian Dițoiu - Eu am făcut Liceul de Artă la Craiova, la jumătatea anilor ’80. E vorba de începutul formării mele. De la începutul liceului am mers să văd Muzeul de Artă din Craiova. A fost un exercițiu pe care îl făceam în paralel cu ceea ce învățam la școală, exercițiu pe care îl fac și acum. La Craiova e un muzeu destul de compact, de două nivele. La parter era Artă europeană - secolele 16 -19, la etaj Artă românească, expunerea se termina undeva cu pictură din anii ,60-,70. Dacă la începutul liceului zăboveam foarte mult la parter, după clasa a zecea, din ce în ce mai mult, mergeam la pictura de după 1950.


„Acum lucrez cu formele principale și culorile principale și iau naștere formele-culori”, spune pictorul Cristian Dițoiu


Lucrurile se concentrau în ultimele trei săli, unde erau Pallady, Ciucurencu și Ghiață. Eram fascinat de lucrările lui Ciucurencu. În paralel, mergeam la peisaj, aveam în minte tipul de atitudine a lui Ciucurencu, paleta lui și luminozitatea. La puțin timp după lucrul acesta s-a deschis Muzeul Colecțiilor de Artă din Craiova, unde erau doi pictori importanți, olteni, Eustațiu Stoenescu și Țuculescu. Evident, când m-am întâlnit prima dată cu Țuculescu am fost fascinat și am început să lucrez cu tubul de culoare. Privind retrospectiv, ei rămân doi pictori de primă mărime în pictura românească a secolului XX. I-am ales, pur și simplu, fără premeditare. Prin ceea ce făcea, Ciucurencu aducea un omagiu culorii. El chiar spune „culoarea mai are, încă, multe taine”. Aceasta arată tipul de om care a învățat și care își dă seama cât mai are de adăugat la ceea ce a dobândit. Ciucurencu era un om care se lupta, în sensul cel mai bun, cu culoarea. El a făcut un fel de școală. În expoziția de față „Cald și rece”, de la Galeria Romană, se află doi dintre cei mai importanți elevi ai lui: unul direct, altul indirect - el autodefi nin du-se ca elev și continuator al lui Ciucurencu, e vorba de Mihai Horea. Horea Paștina a fost efectiv elev al lui Alexandru Ciucurencu și profesorul meu, timp de șase ani, la Academia de Artă din București.


FOTO:Pictorul Cristian Dițoiu (stânga), la vernisajul expoziției „Cald și rece”, de la Galeria Romană



- Să abordăm puțin și tema expoziției.

- În expoziția de la Galeria Romană, tema este „Școala lui Ciucurencu”. Horea Paștina a fost profesorul meu, a fost elevul lui Alexandru Ciucurencu. Pe parcursul celor șase ani, cât au durat cursurile, el ne-a vorbit regulat și sistematic despre sensul așezării la lucru, așezarea la lucru sub semnul ascultării, studiul naturii statice și al peisajului, lucrul începea cu desenul, aceasta era baza. În permanență lucram după natură. Temele erau cele clasice: studiul figurii umane, nud, portret, studiul peisajului. Totdeauna când venea la clasă și făcea corectura, ne vorbea de raport: raportul dintre lumină și umbră, între mare și mic, raport cromatic. Era un termen care le cuprindea pe toate și care ținea pictura în zona limbajului. Dacă nu stăpânim limbajul este ca și în celelalte arte – nu ne putem exprima. La studiul după natură se adaugă studiul în muzeu, al înaintașilor și contemporanilor.

- Cum trăiați această situație de a fi elevul domnului Horea Paștina?

- Revenind la școala cu domnul Paștina, dumnealui a fost foarte statornic în a ne determina să studiem constant după natură, dar folosind mijloacele picturii; lucrul acesta nu a dus decât beneficii, pentru că în felul acesta înțelegi, încet – încet, cum este construită o imagine, chiar dacă este vorba de o imagine din Baroc, o imagine din Modernitate, în fapt, limbajul picturii este abstract. În ceea ce mă privește, pe parcursul studiilor, mergeam la școală, aveam studiu la atelier, mergeam la pei saj, lucram în paralel, și am continuat, și după finalizarea studiilor, să lucrez după natură. Aceste preocupări ale mele, legate de formele primare, de pătrat, secțiunea de aur, iar în ceea ce privește culoarea, de culorile primare: roșu, albastru, galben și, evident, alb au devenit din ce în ce mai prezente și au fost scoase la lumină și prezentate într-o expoziție amplă, și au putut fi văzute anul trecut, la Mogoșoaia, la Palatul Brâncovenesc. Expoziția s-a numit „Ecleraj”.

- Acum, în ce moment sunteți?

- Tema nu s-a schimbat. Acum lucrez cu formele principale și culorile principale și iau naștere formeleculori. Lucrările să aibă componente care le leagă unele de celelalte și așa se naște o serie. O serie amplă, de care mă ocup de șase-șapte ani și sunt tot în același loc al temei. Tema nu s-a schimbat. Lucrările se înfrățesc, în ceea ce mă privește, și dimensional: în raportul 1 la 1, care este pătratul, radical din doi sau secțiunea de aur. Este o preocupare pe care am avut-o constant și sigur va rămâne și de acum înainte.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate