Opinii EVZ
Complicata Asie de Sud-Est: Rusia face eforturi disperate să mai fie băgată în seamă la nivel global. Pulsul Planetei
Pe măsură ce dosarele complexe se dezvoltă în Extremul Orient și Asia de Sud-Est, marile puteri ale lumii sunt chemate să își etaleze capabilitățile și posibilitățile de intervenție pe teren, la distanță strategică, în acea regiune unde se acumulează tensiunile, dar și interesele marilor actori.
Iar Asia de Sud-Est a început să capitalizeze probleme și dosare complicate care domină, în fapt, agenda globală, dincolo de problematica Orientului Mijlociu – Siria și de problemele cu revizionismul rus. Pentru a fi în prim plan și a juca un rol important, actorii trebuie să poată participa cu resurse la aceste dosare majore ale momentului. Și ele se acumulează după cum urmează: relația China-SUA și libera circulație în Marea Chinei de Sud respectiv Marea Chinei de sud-est, Coreea de Nord și programul nuclear (probabil cea mai stringentă probleămă a momentului, alături de programul său balistic), delimitarea frontierelor în regiune și revendicări chineze, respectiv disputele acute de frontiera indochineză, pe punctul de a răbufni întrun nou conflict ca-n anii ’60, cu punctul focal în munții Himalaya, de această dată.
În această tematică a confruntării celor mai populate națiuni ale lumii – India și China – sau în cea vizând arma nucleară a Coreii de Nord și capacitatea de lansare a unei rachete balistice intercontinentale care să lovească orice oraș american, ca și în problema relațiilor SUA- China sau cea a liberei circulații, toate exclud, în mare măsură, doi actori: Rusia și UE. Din păcate, nici capabilitățile Moscovei și capacitatea sa de influență în regiune, nici interesele și capabilitățile de influență, diplomatice sau militare ale UE și statelor Europene nu sunt în măsură să reprezinte elemente de sprijin pentru partenerul american, japonez sau sud-coreean, mai ales după retragerea Marii Britanii din UE.
De aceea ambii actori sunt mai degrabă izolați sau marginalizați în acest tip de discuții, în care se pot exprima dar nu pot contribui direct pe teren. Pe această traiectorie, UE este preocupată mai degrabă de relațiile economice și loviturile pe care trebuie să le negocieze cu SUA pentru a limita pierderile proprii atunci când va sancționa actorii recalcitranți. Economia și comerțul sunt cele dominante în preocupările europene, deoarece nu există capabilități pentru ca UE sau statele member să se implice în altă formă. În schimb, Federația Rusă simte că, în prag de alegeri prezidențiale, i-a fugit pământul de sub picioare și are tot mai puține subiecte în care i se cere părerea și controbuția. Japonia și Coreea de Sud par mult mai active și în prim plan. Vestea proastă este că, în chestiunea Coreii de Nord, nici măcar China nu livrează. Somată de SUA, China riscă să demonstreze tot mai mult, ba chiar să afirme explicit, că instrumentarul său de control sau condiționare a liderului Kim Jong un e din ce în ce mai redus, poate și urmare a numeroaselor execuții din nomenclatură dar și din familie, motiv pentru care multe pârghii ale Beijingului au dispărut. Ba chiar și la nivelul informației, China pare să aibă probleme, nefiind întotdeauna capabilă să livreze material utilizabil decidenților săi. În ceea ce privește conflictul indo-chinez, SUA și Marea Britanie par să păstreze sngurele pârghii, în timp ce Rusia e complet neputincioasă, ba încearcă cu greu să mențină aparența parteneriatului strategic cu China, susținând-o, dar fără să afirme public orientarea sa pro-chineză în această confruntare.
Ne puteți urmări și pe Google News
Aici Japonia și Australia, prin exercițiile lor comune cu India, dar și SUA, firește, au pârghiile de referință. Cât despre relația bilaterală sino-americană, complexitatea sa e pe cale să se amplifice după porniri mai puțin delicate și diplomatice ale Președintelui american, direct, pe tweeter. În măsura în care China (în prag de alegeri la vârf în Partidul Comunist) nu-și poate asuma responsabilitatea pentru Coreea de Nord, SUA e împinsă să regleze singură afacerea până nu vede prima rachetă, eventual și cu încărcătură nucleară, explodând demonstrativ în largul coastelor Californiei. Deci lipsa de capabilități și influență a Chinei poate duce la soluția dură și definitivă de eliminare a programului nuclear, balistic și, cel mai probabil, și a liderului rebel și necontrolabil Kim Jong un. Între timp, capacitățile de apărare ale partenerilor din regiune, Japonia, Coreea de Sud cu precădere, cresc, iar amplasarea acestor capabilități vizează direct și China, nemulțumită de acest rezultat al jocului agresiv și în forță al Phenianului și amenințării directe la adresa SUA.
Recomandările noastre
