Editura Evenimentul si Capital

În 2007 Codruța Kovesi era sluga lui Traian Băsescu. Azi a cui e?! | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 18 Comentarii | 4920 Vizualizari

Mai nou lovit de limbariţă ca de o pîntecăraie a vorbelor, joi, 13 octombrie 2016, Klaus Iohannis s-a dat peste cap să răspundă unei întrebări puse de presă:

Reporter: Iar al doilea om în stat a făcut apel la dumneavoastră de a face publice acele stenograme, stenogramele discuţiilor cu procurorul general şi cu şefa DNA. Klaus Iohannis: Da, este foarte interesant. Vorbim de domnul Tăriceanu, cel care a fost urmărit penal pentru minciună, parcă este chiar dat în judecată pentru minciună penală. Cred că e aceeaşi persoană care acum cîţiva ani scria bileţele «Dragă Traian», ca să intervină pentru un prieten al domniei sale. Eu nu cred că omul este chiar preocupat de independenţa justiţiei, eu cred că se preface şi cred că urmăreşte, de fapt, să scape de justiţie.”

Dacă acest text ar fi parte dintr-o teză de doctorat (neplagiată!!!), la subsolul paginii sau la finele lucrării s-ar trece cîteva note lămuritoare: „Klaus Iohannis” – fost primar de Sibiu, fost candidat la funcţia de premier din partea USL, fost prim-vicepreşedinte al PNL, actualmente preşedinte al României (din decembrie 2014). „Domnul Tăriceanu” – Călin Popescu Tăriceanu, preşedinte al Senatului, copreşedinte ALDE, fost premier (2005-2009). „Şefa DNA” – Codruţa Kovesi, fostă procuror general al României (2006-2012), fost procuror şef al DNA (2013-2016), în prezent procuror şef al DNA la al doilea mandat, aflată în centrul unui uriaş Scandal. „Cel care a fost urmărit penal pentru minciună, parcă este chiar dat în judecată pentru minciună penală” – formulare semidoctă despre punerea sub acuzare și trimiterea în judecată a lui Călin Popescu Tăriceanu de către procurorii DNA pe 7 iulie 2016„pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului”.

Aserțiunea cea mai importantă din această rostire publică rămîne „Cred că e aceeaşi persoană care acum cîţiva ani scria bileţele «Dragă Traian» ca să intervină pentru un prieten al domniei sale”. Vorbitorul face trimitere la faimosul Scandal zis al bileţelului roz, într-o manieră vagă, lejeră, departe de minima precizie cerută unei declaraţii la un asemenea nivel, amintind mai degrabă de o sporovăială la o partidă de table jucată cu amicii. Asta deoarece, nu există ”bileţele”, ci un singur bileţel.

Limbariţa lui Klaus Iohannis, surprinzătoare pînă la stupefacţie la un preşedinte care a tăcut pînă acum mai ceva ca peretele din fund al unui depozit de lopeți, a readus în discuţie un Scandal care a marcat primul mandat al lui Traian Băsescu, tipic pentru felul în care Traian Băsescu ştie să creeze Breaking news-uri: Scandalul bileţelului roz.

Despre acest Scandal s-a vorbit mai mult în 2014, cînd PMP de sub conducerea Elenei Udrea a depus la DNA o plîngere penală retroactivă împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu. Plîngerea a fost anunțată în 24 iunie 2014.

Au trecut de atunci doi ani și ceva. A mai auzit cineva de plîngerea asta? Nici atunci însă şi cu atît mai puţin acum, Scandalul n-a fost rememorat în toată splendoarea sa de Scandal postdecembrist. Pentru că atît ca jurnalist de televiziune, cît şi ca analist, am fost unul dintre cei implicaţi în Scandal, îl voi rememora, dezvăluind în premieră (cu aprobarea Elenei Udrea) amănunte de culise mai puţin cunoscute.

În ianuarie 2007, realizam la Antena 3, două emisiuni: O emisiune săptămînală, de duminică după-amiaza: Zig-zag cu Ion Cristoiu. O emisiune zilnică, ca invitat permanent al lui Mihai Gâdea, celebra pe atunci Sinteza zilei

Colaborarea cu Trustul Antenelor dura din 2005 şi era urmarea unei înţelegeri exclusive între mine şi Sorin Oancea, managerul Antenei 3, fără nici o legătură cu Dan Voiculescu. Ca şi acum, ca şi altădată, refuzam să discut prezenţa mea la un post tv cu proprietarul. În toamna lui 2005, cînd asupra Elenei Udrea s-a năpustit o campanie de presă cu cîntec, care a dus la demisia ei de la Cotroceni, deşi scrisesem dur pînă atunci despre celebra Blondă, am invitat-o la un dialog la emisiunea mea săptămînală de la Antena 3. Ca urmare a acestui gest am rămas cu Elena Udrea în relaţii de amabilitate reciprocă, deşi eram seară de seară un adversar al regimului Traian Băsescu.

Aşa se explică prezenţa Elenei Udrea joi, 11 ianuarie 2007, la Sinteza zilei. Fără ca noi – eu şi Mihai Gâdea, s-o ştim, Elena Udrea pregătise o bombă. La un moment dat, în stilu-i binecunoscut, Elena Udrea s-a referit la un „bileţel amical”pe care în 2005 Călin Popescu Tăriceanu, ca premier, i-l trimisese lui Traian Băsescu pentru a interveni la Parchet în favoarea lui Dinu Patriciu.

Elena Udrea a folosit, pentru crearea Scandalului, cîteva trucuri pe care i le-am descifrat ulterior ca ținând de o strategie mediatică. Unul dintre trucuri consta în aruncarea în spațiul mediatic al unei enigme. Întreaga presă se năpustește s-o dezlge. Asta dă dezvăluirii ulterioare un impact mediatic enorm.

Un alt truc constă în aluzia suficient de vagă pentru ca autoarea să nu fie acuzată de calomnie şi suficient de precisă pentru a detona un Scandal. După cum am scris mai tîrziu, momentul Bilețelului roz fusese pus la cale împreună cu Traian Băsescu. În această piesă magistral regizată, Elena Udrea juca rolul celei care-l punea pe Traian Băsescu, prin dezvăluirea unor secrete, în postura de a le confirma pînă la urmă. Scandalul nu lăsa o clipă impresia c-a pornit de la Traian Băsescu.

În cazul Bilețelului roz, Traian Băsescu trebuia să rămînă în umbră, deoarece era președinte și pe deasupra și șeful informal al PD, partid care făcea parte din Guvernul Tăriceanu. Deoarece ipostaza de fost consilier prezidenţial nu-i permitea deconspirarea secretelor prezidenţiale, Elena Udrea s-a mulţumit să spună că nu era vorba de corespondenţă oficială, ci de una particulară, că bileţelul era scris de mînă, că era însoţit de anexe cu date din proces şi cu date despre Rompetrol.

Despre reacţia preşedintelui ea a susţinut c-a fost „una nervoasă”. „Aşa înţeleg mafioţii să conducă ţara şi să conducă guvernul” – a zis în emisiune Elena Udrea c-ar fi zis Traian Băsescu. În emisiune, dînd curs învăţăturii cu buldogul (dacă l-ai prins pe interlocutor, nu-i mai dai drumul în veci), am pisat-o pe Elena Udrea cu întrebări pentru a afla mai multe lucruri precise despre răspunsul la întrebarea: Unde e Bilețelul, dacă el există? N-am reuşit mare lucru. Elena Udrea s-a mulţumit să spună că n-are bileţelul, nici măcar în copie, dar că ar trebui căutat în arhiva de la Cotroceni.

A doua zi, Traian Băsescu a confirmat dezvăluirile Elenei Udrea, dar a susţinut că n-are în faţă bileţelul. De aceea, el a dat dispoziţie să fie căutat în arhivă:

„«Ştiu în mod cert că a fost ceva, dar dacă mă întrebaţi în ce loc din arhiva Cotroceniului este, mi-e greu să vă spun. Nu pot să vă dau detalii. Ştiu că mi-a produs o anumită supărare», a afirmat preşedintele Băsescu…”

Lesne de înţeles Scandalul mediat declanşat. În ianuarie 2007, la Guvernare se afla Alianţa DA, alcătuită din PNL şi PD. Prin Elena Udrea, Traian Băsescu administra o lovitură năucitoare celui care era premierul Guvernului PNL-PD. Ca şi cum, în aceste zile, Klaus Iohannis ar confirma public că Afacerea Cuminţenia Pămîntului e rezultatul unui bileţel primit de Dacian Cioloş.

Călin Popescu Tăriceanu l-a luat imediat pe Nu în braţe. El a negat existenţa vreunui bileţel de acest gen trimis de el la Cotroceni în 2005. În aceste condiţii, începînd din 12 ianuarie 2007, seară de seară, la Sinteza zilei, am cerut Tranşarea imediată a Afacerii. Sub acest semn, iscăleam în Jurnalul naţional din 15 ianuarie 2007 comentariul: „O necesitate – tranşarea Afacerii Bileţelul”.

Comparînd Scandalul cu cel declanşat la Zig-Zag cu Ion Cristoiu pe 30 octombrie 2005, tot de Elena Udrea, scriam:

„Datele sunt radical schimbate în cazul dezvăluirii despre biletul trimis de Călin Popescu Tăriceanu. Elena Udrea nu s-a referit la ceva despre a cărui existenţă ne putem convinge doar din declaraţiile celor implicaţi. Elena Udrea s-a referit la ceva material: un bileţel iscălit de premier; un bileţel despre care ea a dat multe amănunte şi, mai ales, a susţinut că se află în arhiva Cotroceni. Provocat astfel, Traian Băsescu a recunoscut că un asemenea document există şi a promis că va fi căutat.

La rîndu-i, Călin Popescu Tăriceanu a negat existenţa unui asemenea document. Repetăm: n-a spus, da, am trimis aşa ceva, nu era o cerere de intervenţie, ci o rugăminte de a citi nişte documente care dovedeau că afacerea Rompetrol era o făcătură; a declarat textual: «nu există un astfel de document».

De astă dată, aşadar, chestiunea de tranşat nu mai e, ca în cazul dezvăluirii din 30 octombrie 2005, un lucru complicat: conţinutul telefonului dat lui Ilie Botoş, ci un lucru extrem de simplu: dacă bileţelul există sau nu.

De remarcat că, în timpul dialogului, luată la întrebări de subsemnatul, Elena Udrea nu şi-a lăsat nici o marjă de siguranţă. A susţinut pînă în pînzele albe existenţa biletului, ba chiar a dat şi amănunte privind parametrii hîrtiei. La rîndu-i, Traian Basescu nu şi-a luat nici o marjă de siguranţă. A declarat categoric: «ştiu cert că există ceva».

Fiecare din părţi s-a aşezat cu spatele la zid.

Călin Popescu Tăriceanu nu şi-a lăsat marjă de siguranţă pentru eventualitatea că bileţelul va fi descoperit şi dat publicităţii.

Negînd chiar existenţa biletului, el riscă să treacă drept mincinos şi, prin asta, să nu mai fie credibil cînd Cotrocenii vor veni şi cu alte dezvăluiri.

Dacă bileţelul nu există, Elena Udrea se compromite iremediabil. Într-o situaţie grea ar fi şi Traian Băsescu, poate mai grea decît a lui Călin Popescu Tăriceanu:

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate