CLASIFICAREA după bunul plac al documentelor "DOI Ş'UN SFERT" nu e ceva nou în România. “SCANDALUL BERCEANU” sau cum s-au SECRETIZAT dosarele SECURITĂŢII care au fost transferate de la SRI la CNSAS

CLASIFICAREA după bunul plac al documentelor "DOI Ş'UN SFERT" nu e ceva nou în România. “SCANDALUL BERCEANU” sau cum s-au SECRETIZAT dosarele SECURITĂŢII care au fost transferate de la SRI la CNSAS

În plin scandal al secretizării abuzive ale unor documente de la "Doi s'un sfert", pentru care procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au dispus începerea urmăririi penale împotriva lui Rareş Văduva, fostul şef al DIPI, e bine să ne amintim cum se clasifică dosarele în România.

Un exemplu şcoală este cel al comisiei mixte SRI-CNSAS, care lua decizii în privinţa desecretizării sau secretizării dosarelor Securităţii care au fost transferate de la SRI la CNSAS.

Scandalul Berceanu

Scandalul a început în urmă cu 10 ani când Radu Berceanu a dezvăluit că dosarul său de urmărit întocmit de Securitate a fost pus aiurea în categoria "siguranţă natională".

Ne puteți urmări și pe Google News

Radu Berceanu, poreclit "Bercea" de Securitate, şi-a făcut public dosarul de urmărit pe 30 august 2006. Dosarul are aproape 300 de file şi cuprinde hotărâri ale organelor privind urmărirea sa, modul în care să se desfaşoare urmărirea, sursele care sa îl supravegheze, notele acestor oameni şi declaraţii ale celui urmarit.

Prima întrebare pe care şi-a pus-o Berceanu, după ce s-a delectat citindu-şi dosarul, a fost de ce CNSAS a decis, în octombrie 2000, să-l treaca la categoria "siguranţă naţională". "De ce dosarul meu a devenit un dosar de singuranţă naţională? După ce o să cercetaţi tot dosarul, o sa constataţi că nu e nimic legat de siguranţa naţională", a spus Berceanu, care în octombrie 2000 era ministru al Comerţului şi membru în CSAT. El a arătat că nu şi-a putut explica în ce condiţii a fost secretizat dosarul său, pentru că, în calitate de membru al CSAT, nu a lipsit la nicio şedinţa a Consiliului. "Ori preşedintele Emil Constantinescu a facut poliţie politică în 2000, ori organele de securitate au facut poliţie politică. Altfel, nu văd ce scop ar fi avut să introducă dosarul la siguranţă naţională", a acuzat Berceanu. El socotea că scopul ar fi fost acela de "a avea siguranţa naţională" că dosarul poate fi "influenţat... pozitiv, negativ şi că având dosarul pus deoparte pot să pună în el sau să scoată din el diverse lucruri".

Deciziile erau luate de cele mai multe ori după ureche

Fostul vicepreşedinte al Colegiului CNSAS, Mihai Gheorghe, declara, după declanşarea “Scandalului Berceanu” că deciziile privind secretizarea sau desecretizarea unor dosare erau luate, în cadrul comisiei mixte SRI-CNSAS, de cele mai multe ori, "după ureche".

Mihai Gheorghe povestea că nu era singurul membru CNSAS care facea parte din comisia mixtă. "Membru permanent era preşedintele Gheorghe Onişoru. Eu mergeam la anumite sedinţe ale comisiei. În rest, mai mergeau şi domnul Buchet, de la PRM, şi domnul Patapievici, şi domnul Csendes, de la UDMR", spunea fostul vicelider al Colegiului, precizând că fiecare membru mergea în funcţie de programul pe care îl avea. "Mircea Dinescu nu a mers niciodată, pentru că era mai preocupat de cultivarea grâului", spunea fostul membru CNSAS, precizând că cititul şi studiatul dosarelor impunea să nu mai ai alta preocupare de amploare.

Potrivit lui Mihai Gheorghe, "nu era o mare plăcere" să participi la comisia mixtă SRI-CNSAS, pentru că era o muncă imensă să cauţi şi să studiezi dosare: "Trebuia să ai un exerciţiu al cititului de dosare, de aceea deciziile privind clasificarea sau declasificarea unor dosare se luau de multe ori dupa ureche". Acesta susţinea că mulţi dintre foştii săi colegi de la CNSAS care au participat la şedintele comisiei s-au exprimat în favoarea secretizarii dosarelor.

"Îmi pare rău să aud că au uitat că participau acolo şi aveau ca puncte de vedere secretizarea dosarelor. Au insistat ca unele dosare să fie menţinute la categoria de siguranţă naţionala", spunea Mihai Gheorghe. Mai mult, acesta a acuzat - fără să nominalizeze - că unii dintre colegii săi, care mergeau la comisia mixtă de la CNSAS îşi căutau duşmanii prin dosarele care le treceau prin mână.

Întrebat conform cărei legi aveau dreptul membrii CNSAS să studieze dosare, având în vedere că la acea data nu exista certificatul ORNISS, Gheorghe a spus că atat legea 187 privind deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, cât şi regulamentul de funcţionare al CNSAS, prevedeau că membrii Colegiului au acces la dosarele Securităţii.

Dosare golite înainte de a fi trimise la CNSAS

"Se citea dosarul şi fiecare îşi exprima punctul de vedere", a explicat Mihai Gheorghe modul în care comisia mixtă lua decizii. Potrivit fostului membru CNSAS, au existat şi cazuri de dosare care nu aveau nevoie să rămână secrete, dar care erau catalogate ca atare de comisie, pentru a-i proteja pe cei care ar fi putut avea de suferit de pe urma trimiterii lui la CNSAS. El a mai spus că exista şi altă categorie de dosare, acelea din care comisia mixtă scotea anumite pagini, care erau considerate a fi de siguranţă naţională şi apoi le trimitea la CNSAS. "Într-un dosar anume erau, printre notele informative, elemente care ţineau de siguranţa naţională. Se scoteau şi dosarul mergea mai departe la CNSAS", a explicat Gheorghe.

Cum funcţiona Comisia mixtă

Potrivit informaţiilor oficiale furnizate de SRI, comisia mixtă era alcătuită din patru persoane: doi membri ai CNSAS şi doi reprezentanţi ai SRI. Comisia se întrunea regulat, iar membrii acesteia studiau dosarele care urmau sa fie transferate din arhiva SRI în arhiva CNSAS. Dupa citirea documentelor din fiecare dosar, se vota pentru fiecare în parte. Decizia de declasificare sau trecerea în categoria documentelor secrete de stat sau de importanţă deosebită rămânea la latitudinea membrilor comisiei mixte. Din respectiva comisie făceau parte, de regulă, preşedintele CNSAS şi un membru din Colegiul CNSAS. Dupa înfiinţarea Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), reprezentanţii CNSAS din respectiva comisie trebuia să deţină un certificat pentru securitatea personalului care să le permită accesul la informaţii strict secrete sau strict secrete de importanţă deosebită. Serviciul Român de Informaţii era reprezentat de un funcţionar al arhivei SRI şi un ofiţer operativ.

Votul privind secretizarea unui dosar rămânea strict la latitudinea membrilor comisiei. În cazul în care în urma votului se înregistra o situaşie de egalitate, hotărârea finală, punctual pe un anumit dosar sau chiar pentru un document din respectivul dosar, se lua în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţarii. Membrii SRI în comisia mixtă au fost numiţi de directorul Serviciului. În plus, cei doi membri din partea SRI nu erau o prezenţă permanentă în comisie, fiind schimbaţi în funcţie de tematica dosarelor luate în discuţie.