Editura Evenimentul si Capital

Exclusiv EVZ: Ciprian Fartușnic, directorul Institutului Național de Științe ale Educației: “La clasă, profesorul este ministrul Învățământului”

15-02/fartusnic2-465x390
Autor: | | 0 Comentarii | 347 Vizualizari

Ciprian Fartușnic, directorul Institutului Național de Științe ale Educației, explică în ce fel se va schimba paradigma în educație după adoptarea noilor programe școlare și cum arată profesorul viitorului și metodele lui de predare.

A fost nevoie de cinci ani după adoptarea ultimei legi a Educației (2011) pentru ca în România să se schimbe programele școlare pentru elevii din clase I și a II-a. În acest ritm, va mai trece cel puțin un deceniu până la finalizarea celorlalte. După unii actori din sistem schimbarea curriculei școlare ar fi adevărata reformă a sistemului de educație motiv pentru care s-a și întârziat atât de mult nefiindu-ne foarte clar ce vrem în mod concret de la elevii noștri.

Ciprian Fartușnic, directorul Institutului Național de Științe ale Educației, afirmă că în condițiile și cu resursele pe care sistemul de educație le-a avut în 1989 ne-a luat 25 de ani ca să ajungem de la un învățământ centrat pe cunoștințe la unui centrat pe competențe.

EVZ: Suntem la 25 de ani din momentul 1989 și abia acum am început reforma programei școlare. De ce ne-a luat atât?

Ciprian Fartușnic: N-aș prea fi de acord. Curriculum-ul e mult mai mult decât programa școlară. Conține structura unui sistem de educație, practic până unde oprești învățământul obligatoriu, apoi zona de curriculum predat și scris. Partea de curriculum scris înseamnă tot ceea ce e document reglator adică: plan cadru care-ți spune câte ore de educație fizică ai la gimnaziu pe săptămână, să spunem, ai programele școlare, ai apoi manualele școlare, ai auxiliarele didactice. Dar nu faci nimic cu ele dacă în momentul în care ajungi cu ele la clasă tu ca profesor le folosești într-un mod inadecvat. Sau nu le folosești suficient. Sau nu le folosești deloc.

Ciprian Fartușnic spune că abia în 1995 am avut o lege a Educației care deschidea niște drumuri. “Acolo se propuneau niște lucruri printre care să ne gândim și la un profil foarte clar cu niște cu niște caracteristici ale unui absolvent. Acelea nu s-au putut face cu eforturile noastre de atunci cu know how-ul de atunci și s-au făcut cu ajutorul Băncii Mondiale”.

EVZ: Dar la nivelul școlii nu s-a întâmplat nimic.

CF: Atunci a fost pentru prima dată când s-a introdus conceptul de curriculum, când s-a format un prim val de profesori care să înțeleagă trecerea la o nouă paradigmă. Dar e foarte greu când tu ani, poate zeci de ani, ai predat într-un fel și anume concentrat pe conținuturi, fără să-ți pui o secundă problema dacă sunt conținuturi adecvate, dacă îl ajută la ceva pe elev, le înțelege, nu le înțelege, știa ceva înainte pe care eu pot să-l valorific la clasă? Mesajul acesta a apărut abia la sfârșitul anilor 90 în momentul când s-a trecut ușor-ușor la ceea ce mai târziu avea să se numească centrarea pe competențe.

EVZ: Dar suntem la 20 de ani distanță de 1995. Și, insist. Nu s-a schimbat nimic pentru elev.

CF. Numai puțin. Spuneam că sunt mai multe laturi. Deci, e ca un mecanism care are mai multe rotițe. Practic, s-a început cu această rotiță. A fost o noutate foarte mare chiar și pentru cei care erau deschiși în a schimba stilul de predare. N-au îmbrățișat imediat această nouă viziune. Primul scurt-circuit s-a produs atunci la nivelul manualelor. Pentru că în momentul respectiv manualele școlare nu s-au schimbat foarte mult față de manualele după care am învățat noi.

EVZ: Dar nici acum nu s-au schimbat

CF:...iar un profesor în momentul în care e pus să predea încă există acest reflex de a se baza foarte mult pe manual. Deci pe ceea ce găsește deja formulat ca material de învățare. Și mult mai puțin pe ce ar putea el să facă uitându-se în programă. Deci foarte puțini profesori sunt capabili în momentul de față să se uite la o programă școlară să vadă unde vrea ea să ducă apropo de competențe și, ulterior, dacă manualul nu te ajută să-ți faci propriile materiale de învățare.

EVZ: Păi, manualele școlare nu urmează programa școlară?

CF. E, asta e o întrebare foarte bună. Teoretic, manualele școlare urmează programa școlară. Dar, e în felul următor. Practic, o programă îți spune unde vrei să ajungi. Și îți dă câteva repere cum să ajungi acolo. Dar foarte generale. Mulți autori de manuale au păstrat foarte mult din conținuturile anterioare și n-au reușit să facă pasul cu adevărat în structura manualului respectiv încât să creeze niște căi noi și să faciliteze practic munca profesorului la clasă ca să ajungă să formeze acele competențe.

EVZ: La schimbarea programelor școlare s-a început lucrul în 2011. În cinci ani de zile am acoperit programa pentru clasele 0-IV. Puteți să faceți o estimare cam cât va mai dura până când vom termina programa pentru a XII-a, vom avea și profesori bine pregătiți și manuale așa cum trebuie?

CF. Cea mai optimistă este cea în care calendarul pentru gimnaziu și liceu se vor suprapune și dacă acestea devin o prioritate a Ministerului și sunt oferite resursele necesare eu cred că în cinci ani de zile se pot face amândouă.

EVZ: Și profesorii?

CF. Dacă se merge pe varianta unui program de formare pe noile programe de I-IV într-un an poate toată lumea să treacă. Practic, înseamnă 90 de ore de instruire.

EVZ:Care ar fi diferenţele între cum arătau programele şcolare pentru 0-4 înainte de reformă şi cum arată acum?

CF: S-a făcut o mică revoluţie, în sensul că nu s-a mai invârtit soarele în jurul pământului, ci pământul în jurul soarelui, practic am pus ceea ce ar trebui copilul să fie capabil să facă ca şi competenţe, în centru, după care am venit cu nişte activităţi de învățare. Acestea sunt cele mai importante, cum anume să faci, modelele, şi abia apoi am ajuns să facem legătura cu conținuturile, cu partea teoretică pe care ei, de regulă, o pun în față. Cumva am învărtit programa.

EVZ: Practic vorbiţi de o schimbare de paradigmă?

CF: Categoric, și acest lucuru nu s-a întâmplat doar la noi, ci în mai multe sisteme de educaţie, inclusiv cel firlandez. În cel finlandez singura competenţă suplimentară față de ce avem noi este cea de singuranţă, definită la modul general inclusiv aceasta să ai grijă de tine, de ceilalți, de mediu. În rest, cam tot pe asta merg și ei. A fost mirajuil ăsta că dacă ai carte ai parte, adică ai cunoștințe ești tobă de carte după carte și-au dat seama că e posibil că poți fi tobă de carte, dar când e să utilizezi cunoștințele astea concret să nu te poţi descurca în situaţii practice. Și tocmai din acest motiv s-a ajuns la această schimbare de paradigmă.

 

Cum se schimbă sistemul de predare

Schimbarea paradigmei implică și profesori care să predea altfel. “Sunt foarte mulți profesori care ignoră faptul că copilul nu e copt mental să poată opera cu anumite concepte abstracte şi bagă în el ore întregi de gramatică şi în clasa a VIII-a elevii nu ştiu să scrie şi să citească, și fac greşeli gramaticale. Asta pentru că profesorii consideră că dacă îi învaţă despre subiect şi predicat în clasa a VIII a elevii vor vorbi o limbă română nu numai literară, ci impecabilă. Nu e aşa. Noi am propus un model care se numeşte „modelul funcţional comunicativ”, am luat- o invers. Hai să-l ducem intuitiv la gramatică și aceea să devină un mijloc nu un scop în sine. De exemplu, eu mă uit la băiatul meu :decât să-l învăț nu ştiu câte reguli pe care el le repetă ca papagalul şi după aceeea, după 5 minute le uită, l-am pus să citească şi l-am bătut la cap să citească. Când observă un cuvânt cum se scrie cu doi de i şi când se scrie cu trei de i, într-un context real și când vorbește cu cineva și-și dă seama cum e accentul, cum sună, în timp, ajunge să nu mai aibă nevoie de nicio regulă, intuieşte singur, după care, ulterior, îi spun şi de ce e bine aşa, îi spun şi regula gramaticală. Însă am pe ce construi, că altfel dacă vine pe un gol, ceva ce el încă nu a apucat să acumuleze... e ca la matematică când elevul nu ştie tabla îmulţirii dar profesorul face cu el ecuaţii de nu ştiu ce grad. Despre ce vorbim?

Alt exemplu: vrem ca copilul să manifeste curiozitate faţă de diverse tipuri de mesaje în anumite contexte apropiate lui, pur și simplu vrem să vedem că nu citeşte fără să înţeleagă, nu neapărat să-i placă, ci să-i stârnească o minimă curiozitate. Și asta cum faci? Venind tot cu texte prăfuite? Nu. Îl pui, de exemplu, să realizeze o bandă desenată, pentru că în etapa asta lucurile astea îi atrag, cu personaje pe care ei le adoră din desene. E un vehicul. Pe mine mă interesează ca acel copil să înceapă în bulele acelea pe care le treci la personaje să scrie nişte lucuri care au sens și de la care pornind să pot la clasa a IV-a să zic manifestarea nu doar a curiozității, ci și a atenţiei faţă de anumite tipuri de mesaje. Adică să-i dau niște texte audiate și apoi niște itemi cu alegeri multiple în care să îl pun pe el în diferite situaţii şi să încerce să le rezolve.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Educaţie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate