Aflându-ne în a treia zi a noului an şi toate urările fiind spuse (normal, cu gradul de ipocrizie aferent!), cred că e mai bine să trecem la treburile noastre.
La stuporile de zi cu zi. De pildă, nu mă pot abţine să constat cu uimire că experimentul cu Dragnea – acest mic ţărănuş cu aere de înţelept la fără frecvenţă, care se visează lider unional, dar, în realitate, el nu e decât un vătaf cu izmene schimbate o dată la eclipsă, cu cizme înglodate până-n brâu, cu privire întunecată ca smoala şi subţiorile proaspete ca ceapa, acest prizărit al istoriei care se visează un Djugaşvili de Teleorman – este al doilea. Caz.
Serviciile au mai încercat o dată exerciţiul de propulsare la vârf a unui ins cu grave dereglaje (inclusiv mentale!… că nu degeaba ne batem noi gura ca toţi dregătorii, începând de la vârf, să fie cercetaţi cu de-amănuntul dincolo de frunte!!). Cu Ponta.
Exerciţiul a durat doi ani şi jumătate (7 mai 2012 – 4 nov.2015) şi s-a soldat cu un eşec ruşinos, teribil. Cu Ponta, Serviciile au crezut că-l pot manevra şi că-i pot îndrepta răvăşirile minţii în direcţia dorită de ele. Numai că s-au păcălit (din prostie, din incompetenţă, din lăcomie…!). Ponta nu poate fi „plasticizat”. Ponta e o masă de mălaimare inertă, smintită şi fără de folos. Tarele lui îl fac netrebuincios în primul rând ca om, darămite ca prim-ministru.
Ne puteți urmări și pe Google News
După această ratare, era de aşteptat ca Serviciile – că doar ele învârt ţara cum vor – să permită ascensiunea unui lider al câştigătorului alegerilor din 11 decembrie (PSD), cât de cât normal la cap. Or, Dragnea este şi mai defect moral şi psiho- social decât Ponta. Nici una, nici două, i s-a năzărit să fie „liderul maxim”, icoana, capul de afiş… E ambiţios, negriciosul!
El vrea să aibă ţărişoara asta la degetul lui mic (cu unghia aferentă!), punând în scaunul de premier o marionetă schimonosită şi tristă, pe care s-o dirijeze aşa cum vrea partidul. Partidul, adică el, pentru că, vă repet: partidul este el (hmm! am mai avut noi o caricatură ca asta şi care a sfârşit extrem de prost!). Deci, în capul lui Dragnea, atât de disproporţionat în conţinut, guvernul nu mai este emanaţia unei puteri executive, ci a propriei sale omnipotenţe (cine ştie, poate chiar de mascul alfa!). Cât priveşte componenţa lui, a guvernului, ciocoii vechi, îndatoraţi până-n gât mafiei, transpiră deja în blockstart-uri, gata să înceapă prăduiala.
Să reţinem că, totuşi, pornirile funambuleşti şi stricate ale lui Ponta au fost, la vremea aceea, cât de cât ţinute sub control, prin strădaniile fostului preşedinte, care, în ultimă instanţă, a ticluit şi un pact de coabitare cu bolândul premier. În vreme ce actualul preşedinte, el însuşi bănuit a fi o marionetă a Serviciilor (dar de talie mai mare!), nu e capabil să priceapă nicio iotă din sceneta penibilă la care asistă, de acolo, de pe pluta cu care este plecat. Oricum, un alt accident istoric cu un lider paranoic va îngropa definitiv România. Iar răspunderea nu va reveni defel ciocoilor, ci celor care au permis şi încurajat această anomalie.
Bun, dar cu noi, noi, ăştia… cum rămâne?
Recomandările noastre
