Cine a fost cu adevărat Diavolul creștin. Înfricoșătoarea creatură era venerată în vechime deși era asociată cu relațiile intime, alcoolul, muzica și voia bună | GALERIE FOTO

Cine a fost cu adevărat Diavolul creștin. Înfricoșătoarea creatură era venerată în vechime deși era asociată cu relațiile intime, alcoolul, muzica și voia bună | GALERIE FOTO

Cu o înfățișară vulgară, vicleană, zeul egiptean Bes ar putea fi sursa de inspirație pentru imaginile străvechi ale Diavolului creștin.

Potrivit BBC, zeul Bes apare într-o reprezentare înfricoșătoare în templul zeiței Hathor, pe malul de vest al Nilului, în Egipt, care datează cel mai probabil din secolul IV î. Hr. Este sculptat în relief pe un pilon de calcar, în apropierea templului, cu trupul ghemuit, cap grotesc și expresie vicleană.

Bes a fost venerat nu numai în Egipt, dar și în Marea Mediterană, și în cele din urmă ar fi contribuit la maniera de înfățișare a diavolului în iconografia creștină, susține Alastair Sooke, critic de artă, într-un articol pentru BBC. Bes a fost venerat în casele obișnuite, unde a fost asociat cu multe din lucrurile cotidiene: sex, alcool, muzică și veselie. Deși unui privitor modern această imagine i se poate părea înfricoșătoare, în percepția egiptenilor avea un rol binefăcător.

Pentru a-și susține argumentația, criticul de artă britanic apelează la metoda comparației. În acest sens, el susține că Egiptul antic a fost o sursă importantă de inspirație pentru artiștii creștini. De exemplu, susține Sooke, imagini ale zeiței Isis cu fiul ei, Horus, au oferit un prototip pentru reprezentări ale Fecioarei cu Pruncul. În mod similar, înfățișarea lui Bes s-a transferat asupra Diavolului. Ocazional, el a mai apărut cu coadă sau cu șerpi care ies din trupul său, aspecte care ar fi devenit mai târziu atribute ale lui Satana.

Ne puteți urmări și pe Google News

Până la sfârșitul celui de al doilea mileniu î.Hr., imagini cu zeul Bes au împânzit întreaga lume mediteraneană. Venerat de fenicieni și chiar și de romani, Bes a reușit să supraviețuiască chiar și apariției creștinismului. Deși pentru vechii egipteni, Bes era un zeu prietenos, protector, pentru creștini era un factor perturbator, așa că l-au respins, demonstrând triumful noii credințe asupra obiceiurilor vechi, conchide Sooke.