Bătălia pentru Marea Chinei sunt în toi iar poziționările și amplasarea echipamentelor continuă în ritm susținut. În timp ce lumea e concentrată pe tensiunile nucleare nord-coreene, pe rivalitățile sunniți-șiiți și pe situația din Siria, în Marea Chinei de Est se derulează toate pregătirile în perspectiva unui adevărat război.
Pe de o parte China revendică regiunea prin care trece o treime din comerțul mondial, încercând să-și elibereze mâinile și să nu mai fie constrânsă să treacă prin strâmtori sau zone controlate de bazele SUA, pe de altă parte Washingtonul își continuă politicile de asigurare a liberei circulații și a mării libere, într-o zonă în care teritoriul și insulele sunt revendicate de foarte multe state.
În weekendul care tocmai a trecut, tensiunile militare au escaladat între China și SUA. Două vase de război americane au fost somate de marina Chinei să părăsească un perimetru din Marea Chinei de Sud. Este vorba despre distrugătorul Higgins şi crucişătorul Antietam, care derulau o misiune din cadrul operaţiunii numite „Libertatea de navigaţie” și s-au apropiat de arhipelagul Paracel (Xisha în chineză), revendicat de China. China a protestat faţă de prezenţa a două vase de război americane după un incident petrecut duminică, când marina chineză le-a somat să plece şi „le-a expulzat”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Beijingul revendică aproape în întregime Marea Chinei de Sud, în pofida unui arbitraj internaţional din 2016 care nu i-a dat dreptate. Diferite părţi din zona respectivă sunt revendicate şi de Filipine, Vietnam, Malaezia, Brunei şi Taiwan. Și în cadrul Mării Chinei de Est, diferendele se dezvoltă cu Japonia în privința multor insule, dar și cu alte state.
Incidentul a avut loc după ce armata chineză a organizat, la 18 mai, mişcări de bombardiere de pe una din insulele Paracel, atrăgându-şi protestele Statelor Unite, Filipinelor şi Vietnamului. La începutul lui mai, Beijingul a desfăşurat rachete în arhipelagul Spratly, situat la sud de Paracel. Este vorba despre rachete sol-aer HQ-9B și rachete supersonice anti-navă YJ-12B amplasate pe recifurile Fiery Cross, Subi, și Mischief din insulele Spratly, oferind fortificațiilor chineze din Marea Chinei de Sud capabilități ofensive. Deși sunt descrise ca fiind capabilități defensive, în practică acestea vor permite Chinei să atace ținte din spațiul aerian și în apele înconjurătoare. Rachetele YJ-12B permit Chinei să lovească nave aflate la o distanță de 295 de mile marine de recifurile pe care au fost amplasate, iar rachetele sol-aer HQ-9B au o rază de 160 de mile marine.
Informația despre militarizarea excesivă cu arme ofensive a Mării Chinei a apărut public în cadrul audierii amiralului Philip Davidson, cel care urmează să fie noul șef al US Pacific Command, și care a declarat pentru Comisia pentru Forțele Armate din Senatul SUA că statul chinez „este acum capabil să controleze Marea Chinei de Sud în orice scenariu ce nu implică război cu Statele Unite”, susținând o „creștere a forțelor navale, ale armatei și a forțelor aeriene în regiune pentru a face față amenințării crescânde reprezentate de China, pe lângă pericolele continue din partea Coreei de Nord”.
De asemenea, la începutul anului, amiralul Harry Harris, actualul comandant al forțelor SUA din Pacific și viitorul ambasador al SUA în Coreea de Sud, a declarat pentru Comisia pentru Forțele Armate din Camera Reprezentanților a SUA că vede acțiunile Beijingului în Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Est ca fiind „coordonate, metodice și strategice, folosindu-și puterea militară și economică pentru a eroda ordinea internațională liberă și deschisă”.
Amplasarea rachetelor HQ9B și YJ-12B urmează instală- rii de către China tot pe avanposturile din insulele Spratly, în luna aprilie, a echipamentelor de bruiaj pentru perturbarea sistemelor de comunicații militare și radarelor. Beijing-ul și-a terminat activitățile de dragare și de extindere a insulelor artificiale din arhipelagul Spratly și a fost construită infrastructura necesară pentru a avea baze aeriene și navale funcționale pe aceste avanposturi – piste de aterizare și apărare anti-aeriană.
Până la această oră, SUA și China nu s-au angajat în confruntări directe sau schimburi de focuri, ambele evitând declanșarea unui conflict. Navele SUA călătoresc în aceste ape ca și când ar fi apele internaționale, fără suveranitate definită, în timp ce China le consideră propriile ape teritoriale, dar nu angajează forțele navale ale SUA ci doar le testează, le somează și le însoțesc în afara ariei pe care o consideră teritoriu suveran chinez. Însă aici categoriile de armamente sunt atât de importante încât o confruntare poate izbucni oricând, iar între China și actorii mai mici din regiune au existat numeroase momente de confruntare cu navele civile și mai ales cu pescarii statelor din regiune care și ele consideră că se află pe propriul teritoriu.
Linia în nouă puncte care reprezintă pretențiile teritoriale chineze vizează 85%-90% din Marea Chinei de Sud. Guvernul de la Beijing consideră că îi aparțin de drept insulele Pratas (revendicate și de Taiwan), insulele Paracel (revendicate și de Taiwan și Vietnam), insulele Zhongsha, din care fac parte bancul Macclesfield și bancul Scarborough (revendicate și de Filipine și Taiwan) și insulele Spratly (revendicate și de Taiwan, Malaysia, Filipine și Vietnam).
Recomandările noastre
