Editura Evenimentul si Capital

CHINA, locul în care oamenii NU ZÂMBESC

Până și la standurile care vând mâncare pe stradă, tinerii așteaptă în tăcere și serioși
Autor: | | 6 Comentarii | 7598 Vizualizari

La sfârşitul săptămânii trecute am ajuns pentru a doua oară în China, la Beijing. Mai detaşat decât la prima vizită şi cumva familiarizat cu oraşul, mi-a atras atenţia o linie generală de comportament a chinezilor: nu zâmbesc aproape niciodată. Practic, în afara copiilor, maturii au toţi o mină îngrijorată.

Scriam după prima vizita că mai nimeni nu vorbeşte o limbă străină. Aşa a fost şi acum, dar cu diferenţa că acum am constatat că majoritatea celor care interacţionează cu străinii prin natura meseriei au instalat pe telefon un program care prin traducere facilitează conversaţia. Aşa că de data asta a fost mai simplu să mă înţeleg cu ei.

 

Primul aspect care mi-a suscitat interesul la noua deplasare a fost tipul de avion cu care urma să zbor de la Frankfurt la Beijing, un A380-800 – cea mai mare aeronavă de pasageri din lume. Eram curios să simt cum se comportă la turbulenţe. Ştiu, o curiozitate cam bolnavă, dar eu o aveam. Se comportă fantastic. Efectiv simţi că eşti într-o barcă pe valurile line ale unei mări calme.

Aeroportul în care eşti monitorizat permanent

Şi am ajuns la Beijing. După ce am luat viza provizorie am ajuns la vamă unde trebuie să declar un bagaj. După câteva zeci de minute, timp în care un vameş se tot plimba cu actele mele din birou în birou, mă duc la cea care părea şefa echipei şi o întreb dacă mai durează mult că deja stau de o oră pe acolo. Răspunsul ei m-a lăsat fără replică: „Nu sunteţi de o oră la noi în birou. Aţi stat 35 de minute la coadă la viză, aţi făcut 10 minute de acolo până la biroul nostru şi aici sunteţi doar de 20 de minute”. Femeia ştia tot ce am făcut din momentul în care am coborât din avion şi mi-a spus-o pe un ton foarte liniar, fără pic de intonaţie.

FOTO: Dragoste de Beijing: o domnișoară curăță urechile iubitului

Cum am renunţat la ideea de a vizita oraşul

Într-un final îmi primesc actele şi mă duc la hotel hotărât ca de data asta să vizitez centrul oraşului. Şi am rămas cu hotărârea. De ce? La hotel totul era aranjat pentru un transfer în centrul oraşului şi stabilisem că mă întorc spre miezul nopţii.

Până la ora stabilită să plece maşina, m-am gândit să merg la un restaurant din zonă să mă pun pe picioare după 17 ore de zboruri cu una din supele lor care efectiv te revigorează instant. Nu am mers mai mult de 100 de metri până la restaurant, dar miam dat seama că este imposibil să merg jos. Combinaţia de căldură extremă cu praful din Beijing făcea aerul irespirabil aşa că mi-a schimbat instant planurile.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate