Sfântul Antonie de la Iezeru a trăit în timpul lui Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Impresionat de viața sfântă dusă de călugării de la Schitul Iezeru, intră frate aici, unde se și călugărește.

Apoi, la sfatul episcopului Ilarion, care îl îndeamnă să nu plece la Athos, cum dorea, ci să rămână pe meleagurile vâlcene, în 1690, se retrage la câțiva kilometri de schit, într-o peșteră din muntele Iezeru. Alături, sapă în stâncă și un mic paraclis, care va fi sfințit de episcopul Ilarion. Antonie va trăi aici până la sfârșitul vieții, coborând doar duminica și la sărbători, pentru a participa la liturghie și a se împărtăși. După 28 de ani de sihăstrie, trece la Domnul la vârsta de 92 de ani, pe 23 noiembrie 1719. Moaștele sale se află la biserica Schitului Iezeru din Vâlcea