Editura Evenimentul si Capital

Cheia domnului profesor. Cea mai interesantă anchetă de crimă din ultimii ani

Alecu Racoviceanu
Autor: | | 4 Comentarii | 2747 Vizualizari

De puține ori realitatea ne dă ocazia să ne aflăm în mijlocul unor intrigi de film.

Să urmărești un caz și să ți se pară că din imagine lipsește doar vocea detectivului-povestitor care să spună: „Părea o zi ca oricare alta, un cadavru, un apel la poliție și un suspect. Numai că ziua aia avea să țină 18 ani și încă nu s-a încheiat.”

Cazul profesoarei de chineză Mihaela Fulga, omorâtă în iunie 1998, e o astfel de poveste. Jocul anchetatori - suspect, frânturi din drama îndurată de victimă înainte de sfârșitul tragic, toate par artificiile unui scenarist nebun care se amuză de nervii noștri. Dar există și un amănunt, un indiciu ce s-ar potrivi perfect într-un episod din Colombo, pentru secvența când el se întoarce spre suspect și spune „Just one more thing”. E amănuntul de la care se prăbușește întregul eșafodaj al apărării.

E vorba de o cheie găsită cu ocazia unei percheziții făcute la 14 ani de la crimă, în 2012.

Prima întrebare care apare este: de ce s-a făcut percheziția după atât de amar de vreme? Dan Păcurariu a fost, din prima clipă, suspectul principal. Mihaela, victima, i-a fost studentă, apoi iubită. Apoi a fost victima unei hărțuiri greu de imaginat. În apărare, profesorul spune că a stat toată noaptea cu părinții săi, tatăl său depunând mărturie în acest sens. Simplul alibi oferit suspectului de către tatăl său a amânat percheziția timp de 12 ani?

Pe 29 mai 2012 se ridică din casa profesorului un set de 6 chei. Atunci ancheta părea să fi luat din nou avânt. Se dispun ascultări, profesorul e pus sub învinuire, sunt audiați din nou martori care descriu crizele de gelozie.

Cheile sunt expertizate abia pe 6 noiembrie 2014, adică la doi ani și ceva de la descoperire. Se descoperă că una dintre ele se potrivea la butucul yalei de la ușa garsonierei unde locuia victima, locul crimei.

De ce abia atunci? Nu știm, dar faptul că profesorul avea în casă o cheie care se potrivea e genul de... „Just one more thing”. Toate mărturiile strânse de anchetatori arată că Păcurariu nu avea, înainte de crimă, cheie de la casa fostei sale iubite. Criminalul, însă, a plecat după ce i-a zdrobit capul tinerei, încuind în urma sa ușa de la garsonieră.

Ce s-a întâmplat după ce s-a dovedit că avea acasă o probă materială care- l lega de locul crimei?

E chemat la o audiere și i se aduce la cunoștință că e suspect, potrivit noului Cod de Procedură Penală. Și mai trec doi ani.

Acum câteva zile a fost reținut de procuror și eliberat de Tribunal. Acum se va judeca și contestația. Poate că unora le va părea că e vorba de o anchetă tărăgănată, vor fi unii care vor spune „aveau cheia, ar fi trebuit să-l umfle!”, dar mie mi se pare că aceia sunt prizonierii anchetelor din alte domenii decât cele de omoruri, unde probele de circumstanță, mărturiile colaterale și o expertiză înlătură imediat orice apărare. Iar sentința judecătorilor vine când opinia publică este formată. În acest caz, de exemplu, dacă erau procese cu juri și eu eram jurat, probabil aș fi votat „vinovat”, dar judecătorii gândesc uneori altfel.

Dacă ne gândim că martorul principal al apărării, profesorul Dimitrie Păcurariu, tatăl suspectului, a murit în 2002 și la fiecare audiere și-a menținut declarația inițială, că ascultarea discuțiilor suspectului cu mama sa nu au oferit o recunoaștere a faptei, poate înțelegem și că unele anchete se desfășoară după principiul demonstrării vinovăției „dincolo de orice dubiu”.

Un principiu uitat în zilele noastre.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate