Editura Evenimentul si Capital

Cerere oficială către grațioasa doamnă Gabriela Firea, primărița generală a Bucureștilor. Elemente de istorie a astrologiei în România. Racii sunt distrați, Fecioarele au nevoie de mișcare │ Horoscopul lui Dom’ Profesor

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 4175 Vizualizari

Încă mai cer, oficial, doamnei primărițe a Bucureștilor, grațioasa Gabriela Firea, să numescă o stradă cu numele căpitanului comandor din aviația regală, Dan Valentin Vizanty. Distinsă doamnă, un pustnic nu știe să facă cereri și formulare, dar are o inimă românească și știe că și a domniei voastre bate la fel.

 

HOROSCOP  Pe 10 iunie s-au născut Judy Garland, Immanuel Velikovsky, Prinţul Philip, Hericlea Darclee, Zenaida Paly, Loredana Groza. Pe 11 iunie s-au născut Richard Strauss, Jacques-Yves Cousteau, Jackie Stewart, John Constable, Michael Cacoyannis, Tudor Pamfile, Victor Moldovan, Mariana Buruiană, Adriana Ionescu, Marina Krilovici, Ştefan Popa, Liviu Papadima.

 

În calendarul creştin-ortodox, pe 10 iunie, sunt Sfinţii: Timotei, Alexandru şi Antonia. Pe 11 iunie sunt Sf. Ap. Bartolomeu şi Barnava şi Luca arhiep. Crimeii.

 

Tradiţional, în ”Kalendar” pe 11 iunie este „Vartolomeul” după numele Sf. Ap. Bartolomeu. Sau, invers? După obiceiuri şi după interdicţii, este din timpul păstorilor, înainte de daci, este o sărbătoare de o singură zi, probabil din Hallstatt, ce spun eu, poate chiar de la sfârşitul neoliticului.

 

Acum vremea se răsuceşte, spiritele aerului se luptă fabulos cu spiritele focului. În această perioadă sunt multe furtuni, ploi torenţiale, grindină, vârtejuri, tunete şi fulgere.

 

Copacul trăznit în această zi nu se atinge sub pedeapsa cu moartea, nu mai târziu decât într-un an de zile!

 

HOROSCOP   Da, pe lista modelelor, a oamenilor care chiar conteză, este şi comandorul Jacques-Yves Cousteau, pe care îl pomenim astăzi, pe 11 iunie. L-am întâlnit în anul 1979 în Dubai-Deira, așa se numea pe atunci. Făcea, pentru Emir, un studiu de impact al platformelor oceanice de petrol asupra mediului. Şi combătea apa desalinizată, ca apă potabilă pentru populaţie.

 

Inevitabil, ne-am întalnit la unul dintre banchetele date de Emir. Era cu tot tribul său, echipajul de pe „Calypso”. Am rămas prieteni, cât de prieteni pot să fie un delfin bogat şi celebru cu un şacal de ruine sărac şi anonim. Eu eram şacalul. Dar şi astăzi îmi amintesc salutul „Calypso”: „Salut, ça gaze?” La care raspunsul invariabil era: „Salut, ça gazouille, pas mal!”

 

Cousteau m-a ajutat și el cum a putut, lui îi datorez recomandarea către ”Clubul căutătorilor de comori”, nu am avut nicio problemă cu înscrierea mea și a echipajului prințului Saad și obținerea livretelor și a ”parolelor”.

 

Cred că o să caut, îl am pe undeva, pe un HDD exterior de 2 Tb, un film făcut în anul 1956 de Jacques-Yves Cousteau et Co. ”Le Monde du Silence” un documentar de o oră și 26 de minute cu filmări submarine de o frumusețe rară. Un film frumos și plăcut, care te face mândru de îndrăzneala și tehnologia umană.

 

Dar, pe 10 iunie, mai ne amintim de cineva. De alt comandor, de data asta din aer. Comandorul Dan Valentin Vizanty, cel care a apărat Bucureștii în acestă zi de iunie, în anul 1944. Încă mai cer, oficial, doamnei primărițe a Bucureștilor, grațioasa Gabriela Firea, să numescă o stradă cu numele căpitanului comandor din aviația regală, Dan Valentin Vizanty. Distinsă doamnă, un pustnic nu știe să facă cereri și formulare, dar are o inimă românească și știe că și a domniei voastre bate la fel. Hai să facem un lucru bun, un lucru românesc. Dați numele aviatorului unei străzi, poate noi, că se construiește atâtea! Sunt multe nume de străzi ciudate și chiar ridicole în București, de ce oare ne uităm eroii?

 

HOROSCOP  Văd că sunt mulți cititori noi, altfel nu m-ar fi întrebat atâția care este începutul și istoria astrologiei în România. Am mai scris și altă dată, anii trecuți, dar repetiția este mama învățăturii și un principiu al astrologiei. Așa că o să repet.

 

Pe teritoriul României primele manifestări ale astrologiei se situează în secolul VI î.Hr.: “Astfel se spune că un oarecare get numit Zamolxis a fost ucenicul, sau chiar sclavul lui Pythagoras. De la filozof a obţinut oarecare informaţii despre fenomenele cereşti, iar altele de la egipteni, deoarece în peregrinările sale ajunsese chiar şi în Egipt. Întors în patrie, Zamolxis a dobîndit respectul cîrmuitorilor şi al poporului, ca tălmăcitor al fenomenelor cereşti. În cele din urmă a izbutit să-l convingă pe rege să şi-l facă asociat, ca pe un om având însuşirea de a dezvălui voinţa zeilor. La început i s-a încredinţat doar funcţia de sacerdot al celui mai venerat dintre zeii lor, iar apoi, l-au proclamat zeu pe el însuşi. Zamolxis şi-a ales o anume peşteră, inaccesibilă tuturor celorlaţi, şi acolo îşi petrecea viaţa, întîlnindu-se rar cu oamenii, afară de rege şi de dregătorii lui” (Strabon, Geografia VII, 3, 5).

 

Mărturia interesului pe care îl aveau dacii pentru observarea cerului se poate vedea şi astăzi la Sarmizegetusa; ansamblul de sanctuare (patru cu coloane, două circulare şi aşa-numita piatră a soarelui), similar într-un fel cu alte asemenea amplasamente megalitice, dintre care cel mai celebru este, fără îndoială, cel de la Stonehenge. Ansamblul de la Sarmizegetusa este deci un loc dedicat ritualului legat de “tălmăcirea fenomenelor cereşti”. Dar şi alte multe locuri din Carpaţi sau din câmpie, ştiute de iniţiaţi.

 

Pentru amatorii de ipoteze deosebite, pline de imaginaţie, recomandăm lucrarea lui Ioan Rodean, “Enigmele pietrelor de la Sarmizegetusa” apărută în anul 1984 la Editura Albatros, Bucureşti, care, în cele 321 de pagini ale cărţii, încearcă să găsească explicaţii şi apropieri, utilizînd cercetarea deductivă, pentru vestigiile din Munţii Orăştiei.

 

Trebuie însă să menţionăm că pentru acea perioadă îndepărtată ca şi pentru secolele următoare, deocamdată lipsesc izvoarele istorice, scrise, documentare, privind astrologia. Doar legende... dar ce este legenda decât un adevăr spus frumos!

 

Probabil că în epoca romanizării Daciei, anumiţi funcţionari, demnitari (şi mai ales soţiile lor) au adus în teritoriul delimitat de Dunăre, Tisa şi Nistru obiceiul de a face preziceri astrologice, obicei care era foarte “la modă” în Roma imperială.

 

Apoi urmează o perioadă lungă de “tăcere istorică”. Nu sunt izvoare, nimic scris, nimic, decât legende.

 

Abia începînd din secolul al XVII-lea, au circulat la noi, în copii manuscrise, traduceri de cărţi astrologice şi divinatorii; în general prin intermediul unor versiuni sârbeşti ale unor originale din literatura bizantină, dar cu vechi rădăcini (în Asiria, Caldeea şi Egipt).

 

Acestea au fost Rojdanicele sau Zodiacurile. Cel mai vechi Rojdanic ni s-a păstrat în copia din 1620 al preotului Ion Românul, în Codex Neagoeanus şi conţine prevestiri pentru patru luni: răpciune (raptio uvae = culesul viilor, septembrie, lună cu care începea anul în calendarul vechi bizantin), brumariu (octombrie), brumariu mare (noiembrie) şi îndrele (decembrie, de la Sf. Andrei, adică Îndrea, data de 30 noiembrie, cînd începe iarna şi se sfîrşeşte anul magic, anul dacic).

 

Un Gromovnic (preziceri observînd zodia în care cade trăsnetul) şi un Trepetnic (interpretarea fenomenelor palmosomatice, mişcarea muşchilor) s-au tipărit în1639 cu litere aduse din Ţara Românească la Mitropolia din Bălgrad, ceea ce înseamnă că Biserica din Transilvania nu era ostilă acestor cărţi.

 

Între anii 1667 şi 1669, Staico, grămăticul Bisercii domneşti din Tîrgovişte, traducea din slavoneşte un indice de cărţi care erau oprite poporului şi puteau fi consultate doar de marii boieri: “Astrologul, Cartea Gromovnicul, Fulgearnicul; Luna cu cearcăn. Colindătorul. Metania. Mîslenicul. Socotitorul de vise”.

 

Totuşi, Biserica ortodoxă n-a împiedicat răspîndirea aşa-numitei “literaturi frânce”, ci mai degrabă a încurajat-o.

 

De altfel, oameni culţi, ca stolnicul Constantin Cantacuzino şi domnitorul Constantin Brîncoveanu consultau în mod curent cărţile de astrologie. Un slujitor al curţii, Ioan Romanul sau de la Roma (Ioan Frâncul), poate italian de origine, căpătase sarcina de a compila anual calendare străine cu preziceri. Ne-au parvenit astfel de calendare pentru anii 1639, 1694, 1695, 1699, 1700, 1703 şi 1704. Pe margini, poartă comentariile scrise de mîna domnitorului: “S-a adeverit!”, sau: “Minte!”, sau: “Aşa fost-a!” şi chiar “Mi-a fost de ajutor!”

 

Sursele lui Ioan Frâncul erau astrologii Chiaravalle şi Fruniol, precum şi diverse publicaţii periodice veneţiene de genul: La tartana degle influssi del gran Pescatore di Dorsodura, Pallade Veneta, Vaticinio delle stelle, Burlevole e ridicoloso lunario, Lo Astrologo grottesco.

Întîiul calendar astrologic se subintitulizează Foletul novel şi a fost tradus din italieneşte numai pentru perierghia (curiozitatea) domnitorului. Stanţele sînt, trebuie să recunoaştem, cu un înţeles cam obscur.

 

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate