Institutul de Studii Populare a organizat, ieri, o dezbatere cu tema „Mecanismele cenzurii în perioada comunistă”, în cadrul căreia s-a prezentat volumul „Cultul secretului. Mecanismele cenzurii în perioada comunistă”, al Emiliei Șercan, lector la Facultatea de Jurnalism a Universității București.
Ea a precizat că autocenzura prezentă în presă înainte de 1989 este vizibilă și după căderea regimului comunist la jurnaliștii care au rămas în presă. „S-a instituit în 1989 «bunul de culoare» după ce în două cotidiane diferite au apărut imagini care aveau preoponderent culorile steagului maghiar. Secția de Presă a PCR a eliminat anumite cuvinte curente: moș, babă, cruce, cimitire, orice le putea aminti soților Ceaușescu că nu sunt nemuritori sau frig, foame, mâncare”, a povestit ea. La rândul său, Valeriu Stoi ca a precizat că „singurul adevăr era cel de la anunțurile mortuare”, dar și că tehnica denigrării a supraviețuit, în presă, și după 1989.
În 1967 existau 18 ziare cu un tiraj zilnic de 4 milioane de exemplare, a amintit Andrei Muraru, consilier al președintelui Iohannis.
Nu au lipsit nici referințele la actualitatea politică, Mihai Coman spunând că fostul purtător de cuvânt al Administrației Prezidențiale, Tatiana Niculescu Bran, reprezintă un exemplu despre ce nu trebuie să facă un purtător de cuvânt. La rândul său, Andrei Muraru, consilier al președintelui Iohannis, a amintit că în perioada 1944- 1948 a existat și o campanie de epurare a cărților.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
