Cele 11 fabuloase biserici săpate în piatră din Etiopia ale căror acoperişuri se află la nivelul solului. Aici ar fi trebuit să fie NOUL IERUSALIM | GALERIE FOTO

Cele 11 fabuloase biserici săpate în piatră din Etiopia ale căror acoperişuri se află la nivelul solului. Aici ar fi trebuit să fie NOUL IERUSALIM | GALERIE FOTO

Micuţul oraş Lalibela, din nordul Africii, se mândreşte cu 11 construcţii uimitoare, unele din cele mai frumoase şi mai uimitoare lăcaşuri de cult creştine din Africa. Mulţi vizitatori rămân impresionaţi de acest colţ de pământ etiopian, uitat parcă de timp, mai ales datorită simplităţii în care îşi trăiesc viaţa cei aproximativ 10 mii de locuitori ai oraşului, dintre care o mie sunt preoţi.

Despre acest sit, scriitorul polonez Ryszard Kapuściński scria că este nedrept că nu se numără printre cele șapte minuni ale lumii, căci este ireal de frumos. 

Situl medieval se află la 645km distanță de capitala Addis Ababa. Construcția lor este atribuită de specialiști –Regelui Lalibela, care și-a propus în secolul al XII-lea să construiască un nou Ierusalim, asta după ce Orașul Sfânt, cucerit de musulmani, era închis pentru creștini. Prin construcția acestui ansamblu religios, Regele a căutat să obțină și sprijinul puternicei biserici ortodoxe etiopiene pentru a se ăpăra în fața rivalilor săi. 

Cele 11 biserici sunt construite la nord, respectiv la est de un canal artificial care reprezintă Iordanul. Acestea sunt: Biet Medhani (Casa Mântuitorului Lumii), cea mai mare dintre toate; ea este o copie a  catedralei Sfânta Maria din Aksum și e cea mai mare biserică monolitică de pe pământ; Biet Mariam (Casa Sfintei Maria); Biet Maskal (Casa Sfintei Cruci) ; Biet Denagel (Casa Fecioarelor Martire); Biet Golgotha Mikael (Casa Golgotei și a Sfântului Mihail); iar la est de canal: Biet Amanuel (Casa Sfântului Emanuel); Biet Mercoreos (Casa Sfântului Mercurius); Biet Abba Libanos (Casa Abatelui Libanos); Biet Gabriel Rafael (Casa Sfinților Gabriel și Rafael), Biet Lehem (Casa Sfintei Pâini) și, separată de celelalte, Biet Ghirghis (Casa Sf. Gheorghe, în formă de cruce). 

Ne puteți urmări și pe Google News

Fiecare biserică a fost creată prin săparea unui șanț imens cu patru laturi, apoi excavarea până la câțiva metri adâncime. S-au format astfel monoliți imenși din piatră în care s-au cioplit uși, ferestre, coloane, acoperișuri etc. Ansamblul are și un extins sistem de șanțuri de canalizare, tranșee și pasaje pentru ceremonii, precum și catacombe. Situl etiopian este cu atât mai impresionant cu cât ne gândim că la construcția lui s-a folosit doar munca manuală, cu ciocane și dălți.

Se spune că Lalibela a dorit cioplirea acestor biserici din piatră pentru ca musulmanii să nu le poată distruge.

Locul a devenit încă din secolul XII loc de pelerinaj pentru copții creștini.  

Proiectul lui Lalibela a avut două consecințe neașteptate. Mai întâi, situl – de o frumusețe aproape ireală – a devenit imediat loc de pelerinaj pentru creștinii din regiune. Apoi regele însuși a decis să se dedice unei vieți religioase; după 20 de ani pe tron, a abdicat și a trăit tot restul vieții ca pustnic, izolat într-o peșteră. De atunci, el este considerat de către etiopieni un sfânt și venerat ca atare. 

Bisericile au fost folosite în continuu încă din secolul al XII-lea (majoritatea ca biserici, două dintre ele posibil ca reședințe regale). Primii europeni care le-au descoperit au fost portughezii, în anii 1520. Unul dintre exploratorii ajunși atunci în zonă scria în jurnal că situl este atât de impresionant, încât se așteaptă ca cei care-i vor citi notele să creadă că minte când descrie frumusețea bisericilor săpate în piatră. 

Situl de la Lalibela a fost inclus în patrmoniul mondial UNESCO în 1978. 

Acoperişurile bisericuţelor din piatră se află la nivelul solului, pe acestea ajungându-se cu ajutorul unor mici podeţe de lemn. Bisericile sunt legate între ele prin tunele şi galerii săpate tot în piatră brută a granitului. Coloanele din interiorul bisericuţelor au fost uşor tocite de către mâinile închinătorilor. Dintre elementele de arhitectură, ies în evidenţă ferestrele micuţe şi firave săpate în pereţii laterali, având forme şi dimensiuni diferite. Pe lângă acestea mai găsim şi cruci, svastici (motiv arhitectural religios din Răsărit) şi broderii islamice. Câteva dintre biserici prezintă şi picturi murale. Fiecare biserica are călugărul ei rezident, care apare în uşa pentru a întâmpina pelerinul ce îi calcă pragul. Acesta, ţinând în mâna una dintre crucile mari de procesiune ale bisericii, neobişnuit făcute din argint, pozează cu bucurie alături de pelerini.

Dintre acestea, cea mai impresionantă este cea a Sfântului Gheorghe (Biet Ghiorgis). Situată în partea de vest a văii cu bisericuţe, coboară 12.50 metri de la nivelul solului. Tavanul acesteia ne înfăţişează formă unei cruci greceşti. Aceasta a fost construită după moartea regelui Lalibela (c.1220) de către soţia să, drept memorial al sfântului rege. Biserica Sfântului Gheorghe reprezintă culmea arhitecturii acestui loc unic în lume.