În final am putea rezuma ultimele chestiuni din Orientul MIjlociu astfel: râde ciob de oală spartă! Vorbim în mod special de Arabia Saudită şi de Emiratele Arabe care au acuzat Qatarul că finanţează terorismul. Nu că n-ar fi adevărat, să fim înţeleşi. Dar acuzaţia vine de la principalii sponsori ai terorismului islamic, care acum se reciclează ca port-drapelul antiterorismului. În spatele războiului diplomatic împotriva Qatarului, ar fi însă altceva: eterna luptă pentru gazul Golfului Persic.
După câte spune ziarul israelian Haretz, adevăratul motiv care a împins Arabia Saudită şi alte ţări arabe să izoleze Qatarul ar fi de fapt gazul. Doha este cel mai mare exportator de gaz natural lichefiat, ''aproape 80 de milioane de tone producţie anuală'', care sunt în mare parte achiziţionate de către Japonia (care e primul importator mondial ala acestui tip special de gaz) şi de către Europa.
Chiar cu o lună şi jumătate în urmă, în aprilie, Qatarul a avansat posibilitatea de a dezvolta cel mai mare bazin de gaz natural, împărţindu-l cu Iranul. O astfel de apropiere ar fi putut să sperie destul de mult puterile sunnite.
Gazul în războiul din Siria
Ne puteți urmări și pe Google News
Chestiunea gazului ne este deloc secundară în această parte de lume. Cum deja s-a mai comentat, diverşi analişti sunt convinşi că tocmai gazul şi sistemul de conducte care trebuia să-l ducă în Europa, ar fi cauzat războiul din Siria. Este şi opinia lui Bashar Al Assad. Faptele au fost culese şi redate cu o bogăţie de amănunte de către Robert Kennedy junior, nepotul ex preşedintelui american către publicaţia Politico: ''Decizia americană de a organiza o campanie împotriva lui Assad n-a început ca urmare a protestelor pacifiste din timpul primăverii arabe din 2011, ci în 2009 când Qatarul s-a oferit să construiască un gazoduct în valoare de 10 miliarde de euro care ar fi trebuit să traveseze Arabia Saudită, Iordania, Siria şi Turcia''.
În 2009, de fapt, preşedintele sirian a refuzat proiectul avansat de forţele sunnite pentru a crea un sistem de conducte menit să ducă gazul ţărilor din Golf până în inima Europei. Fără discuţie acest proiect nu era pe placul Moscovei, aliat tradiţional al Damascului şi astfel Assad a spus NU. În 2010, însă, guvernul sirian a început tratativele cu Iranul pentru construirea unui gazoduct care să transporte gazul iranian către Liban traversând Irakul.
După cum notează comentatori avizaţi: ''Dacă acest proiect ar fi fost pus în aplicare, republica islamică ar fi devenit unul dintre cei mai mari furnizori de gaz către Europa''. Acesta a fost momentul în care, potrivit rapoartelor intelligence consultate de Kennedy, serviciile secrete americane, împreună cu Qatarul şi Arabia Saudită, au început să finanţeze opoziţia siriană.
Recomandările noastre
