Editura Evenimentul si Capital

Ce rost poate avea Hannah Arendt în lumea PSD - PNL?

Sever Voinescu
Autor: | | 1 Comentarii | 897 Vizualizari

Mă întreb adesea cum de frecventarea marilor autori politici ai lumii nu te ajută deloc, dar absolut deloc în politica românească? Cum de marile idei politice care au născut și renăscut lumea asta de atîta ori, sînt de tot sterpe la noi?

Pentru că tot am scris toată săptămîna aceasta despre Hannah Arendt, aș particulariza această întrebare la cazul ei - cum de Hannah Arendt, care a marcat gîndirea politică a secolului trecut și a avut un enorm succes printre intelectualii români imediat după 1990, nu are nici o relevanță pentru practica noastră politică?

Într-adevăr, pentru cineva care urmărește politica de la noi, o lectură atentă din Hannah Arendt poate să producă enorme confuzii. Ar putea ajunge la concluzia că, dacă ceea ce discută Arendt e politică, atunci ceea ce se numește la noi, îndeobște, politică, nu este de fapt politică. Folosim același cuvînt pentru două realități complet diferite.

De pildă, Arendt meditează îndelung pe marginea ideii că orice gîndire politică trebuie să plece de la o mare uimire. Similitudinea cu gîndirea filozofică și trimiterea la tradiția greacă sînt evidente. Ei bine, Hannah Arendt zice că omul începe să gîndească politic pornind de la două astfel de uimiri. Prima este ”sînt uimit de ceea ce poate face omul!”, iar a doua este ”sînt uimit de ceea ce poate ajunge să fie lumea!”. Așa se face că omul politic va fi mereu preocupat să gestioneze resursele uimitoare ale oamenilor în realizarea unui proiect al lumii. Nu vă luați ochii de la aceste cîteva idei încercînd să priviți imediat spre ce fac și cuvîntă alde Dragnea, Blaga, Gorghiu sau Iohannis pentru că veți orbi pe loc! Să rămînem, încă, la idei. Abia apoi, încetîncet, ca să ni se obișnuiască ochii cu trecerea de la un gen de lumină la altul, vom privi și spre ai noștri. Așadar, Arendt a avut mereu ideea că umanitatea se împlinește în spațiul public, într- un anumit statut politic al persoanei. Uimirea mai sus descrisă este parte a unui complicat proces, ceva ca un fel de a doua naștere. Nu renaștere, căci nu există nici o moarte la mijloc, ci pur și simplu a doua naștere. Oamenii se nasc o dată biologic și, a doua oară, social-politic. Prima naștere este un debut în spațiul privat, a doua naștere este un debut în spațiul public. Gîndirea de bază, exercițiul primodial al gîndirii, decurge din uimirea ”cum de ceea este, este așa cum este?”. Influența heiddegeriană este evidentă. Ambele uimiri au, după cum se vede, egale deschideri spre pozitiv și spre negativ, așa cum au atît omul cît și lumea.

Uimit fiind, omul care începe să gîndească politic se confruntă imediat cu propria-i propensiune spre judecată morală. Arendt are pagini excepţionale despre provocările morale pe care politica le ridică. Nu neapărat în sensul în care gîndim imediat, cu referire directă la politicieni, care sînt corupţi, ipocriţi, răi etc. Provocarea cea mare este a celorlalţi, a „spectatorilor”, a cetăţenilor care fac posibil mecanismul politic. Aceştia sînt ademeniţi de tumultul politicii să judece în termenii moralei ceva ce, poate, ar trebui judecat altfel. Pentru România de azi, efortul uriaş al autoarei „Originilor totalitarismului” de a aşeza în termenii naturali, omeneşti, raportul dintre morală şi politică – efort niciodată încheiat cu o concluzie fermă – ar trebui să fie extrem de relevant. Nu prea este. Ai impresia că politica e una şi ideile despre politică sînt cu totul altceva. Trageţi doar cu coada ochiului spre politicienii zilei de azi şi veţi pricepe imediat ce vreau să spun.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate