Curtea Constituţională explică în motivarea deciziei privind definiţia abuzului în serviciu din Codul Penal, infracţiune pe care se bazează majoritatea dosarelor DNA, că infracţiunea poate fi cercetată de procurori doar dacă vizează încălcarea unei legi primare (Lege, Ordonanţă simplă, Ordonanţă de Urgenţă) şi nu a unor acte cu putere juridică inferioară (Hotărâri de Guvern, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare).
CCR a analizat dacă articolul 297 alin.(1) din Codul penal este suficient de clar şi de previzibil astfel încât să nu producă abuzuri împotriva cetăţenilor. Textul analizat de CCR este: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sauintereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.”
CCR spune că termenul "defectuos" nu este potrivit pentru că legea nu prevede expres criteriile prin care organele de cercetare stabilesc defectuozitatea. "Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos” din cadrul dispoziţiilor criticate creează premisa aplicării acestora ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare", atrage atenţia Curtea Constituţională.
CCR explică faptul că funcţionarul public trebuie să ştie "fără echivoc" care este comportamentul ce poate avea semnificație penală, astfel încât sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează „prin încălcarea legii”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ce înseamnă lege în acest context?
"Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă", spun judecătorii în motivare.
Recomandările noastre
