Șase case de vacanță din apropiere de Larvik, un oraș din Norvegia, sunt sparte de hoți. Sunt furate tablouri, televizoare, casetofoane, bijuterii și multe alte obiecte de valoare. Într-una dintre cabane se descoperă, însă, un cadavru. Ce anume se întâmplase în ambianța unde se intrase în mod fraudulos? L-a surprins cineva pe nenorocosul hoț și i-a curmat zilele? A fost o încăierare între membrii bandei care acționaseră profitând de absența proprietarilor?
Inspectorul de poliție William Wisting, protagonistul romanului “Casa de vacanță” de Jørn Lier Horst, își începe cu stângul ancheta. De-abia luase la cunoștință de aceste jafuri și este atacat, iar mașina îi este furată. Mai mult, furgoneta care-l transporta pe necunoscutul ucis dispare. Când este regăsită, în ea se află cadavrul altcuiva.
Dar Wisting este un polițist experimentat. Pentru el, scena unei crime “semăna cu o operă de artă, în care fiecare detaliu, fiecare trăsătură de penel putea să dezvăluie informații prețioase despre artist.”
Și totuși, dacă îl urmărești în acțiune pe el și pe colegii lui, nu remarci nimic spectaculos. Recoltează probe, discută cu martorii, răscolesc arhive, prelevează amprente, cercetează imagini surprinse de camerele de supraveghere, se consultă cu investigatori de prin alte părți. Rutină și iar rutină. Monotonie. Dau impresia a fi “blocați într-un vid total”, la aceasta contribuind și grija acordată respectării riguroase a procedurilor.
Până când… Până când un detaliu îi pune pe pistele corecte și îi dinamizează, le insuflă energie, le furnizează idei. Și astfel jafurile, banale în aparență, devin o parte a unui ansamblu în care trebuie să urmărească și să deconspire o filieră organizată de est-europeni implicați în trafic de droguri.
Horst a lucrat mulți ani ca polițist și apoi ca șef de investigații în Larvik. De aceea, “Casa de vacanță” este scrisă cu grija specială de a respecta modul în care se derulează în realitate o anchetă. Autorul nu recurge la înflorituri stilistice pentru a provoca admirația iubitorilor de artă rafinată. Frazele lui sunt simple, directe, uneori seci, ca într- un raport compus la sfârșitul unui caz. Dar tocmai pentru că nu dorește să fie mai sofisticat decât e, reușește să-i cucerească pe cititori, să le capteze atenția
Recomandările noastre
