Editura Evenimentul si Capital

Cartea mea despre Eminescu. Istoriile lui Alex Ştefănescu

Autor: | | 9 Comentarii | 2107 Vizualizari


Volubilă („gureşă” ar fi spus Eminescu), femeia are nenumărate argumente pentru înduplecarea bărbatului.

„«În zadar râuri în soare/ Grămădeşti ‘n a ta gândire/ Şi câmpiile Asire/ Şi întunecata mare;// Piramidele-nvechite/ Urcă-n cer vârful lor mare –/ Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite! »”

Imediat după ce încearcă să-i şteargă din minte fantasmele culturale, zgâtia de fată (expresia apare într-o altă poezie a lui Eminescu, postumă) îi şi descrie paradisul terestru care îi aşteaptă pe ei doi:

„«Hai în codrul cu verdeaţă,/ Und’ izvoare plâng în vale,/ Stânca stă să se prăvale/ În prăpastia măreaţă.// Acolo- n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Şi sub bolta cea senină / Vom şedea în foi de mure.»”

Compunând acest discurs de ademenire, Eminescu dă încă o dată dovadă de talent actoricesc, intrând perfect în rolul fetei. Şi mai dă dovadă de o excepţională capacitate de a schiţa un peisaj din numai câteva cuvinte.

Visând cu ochii deschişi, fata descrie un joc al dragostei la fel firesc ca împerecherile fluturilor în aer. Ea conduce discret jocul, deşi vrea să pară că se lasă condusă, şi îi dă... idei bărbatului despre care crede că, aşa învăţat cum este, nu prea are imaginaţie în dragoste:

„«Şi mi-i spune-atunci poveşti/ Şi minciuni cu-a ta guriţă,/ Eu pe-un fir de romăniţă/ Voi cerca de mă iubeşti.// Şi de-a soarelui căldură/ Voi fi roşie ca mărul,/ Mi-oi desface de-aur părul/ Să-ţi astup cu dânsul gura.// De mi-i da o sărutare,/ Nime-n lume n-a s-o ştie,/ Căci va fi sub pălărie Ş-apoi cine treabă are!»”

Nu există idee mai ştrengărească decât aceea ca pălăria, simbol al respectabilităţii bărbatului, să ascundă privirii curioşilor o sărutare dată unei fete, care mai e şi roşie ca mărul („de-a soarelui căldură” – aceasta e declaraţia oficială!).

Deşi simbolul „floare albastră” trimite la romantismul german, poezia valorifică ceva din folclorul românesc, printr-o rafinare a lui, care îl purifică de orice urmă de pitoresc local. Voioşia fetei, sfidarea graţioasă de către ea a opiniei publice (atât de constrângătoare la ţară), senzualitatea afirmată cu pudoare, dar fără complexe au la origine reprezentarea iubirii în poezia populară românească.

Loading...

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 2 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate