Editura Evenimentul si Capital

Carol I și Ferdinand, regii care au creat România. Cum a început istoria Dinastiei Române

Regele Carol I
Autor: | | 82 Comentarii | 13069 Vizualizari

Primului suveran al României din Casa de Hohenzollern, Carol, îi datorăm modernizarea statului român. El a creat principalele instituții politice, economice și culturale

Istoria Dinastiei Române a început acum 150 de ani odată cu sosirea în ţară a Principelui Carol, prusac din Casa de Hohenzollern, fiul Prinţului Karl Anton şi al Principesei Josephine.

Primirea triumfală de care a avut parte în București la 10 mai 1866 a pus capăt unei perioade de incertitudine în Principatele Române.

Unirea, în pericol

Instabilitatea politică începuse imediat după ce o coaliţie formată din conservatori, liberali moderaţi şi radicali l-au forţat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza să abdice la 11 februarie 1866.


FOTO: Împreună cu Regina Elisabeta, soția sa



Au urmat două luni în care unirea celor două provincii românești a fost în pericol, otomanii și rușii fiind pregătiți să intervină în cazul în care evenimentele degenerau.

Tentativa separatistă de la Iaşi însă, din 3 aprilie, a unor reprezentanţi ai boierimii rusofile, a eşuat.

După refuzul Principelui Filip, oamenii politici se îndreaptă către Prinţul Carol, Ion Brătianu deplasându-se la Dusseldorf pentru a-l convinge să primească tronul rămas vacant. Acesta acceptă să vină în România pentru a ocupa tronul, plebiscitul din 2-8 aprilie fiind o formalitate, o sancţionare a dorinţei majorităţii populaţiei şi un mod de a demonstra Marilor Puteri că deciziile liderilor politici au în spate legitimitatea cetățenilor cu drept de vot.

Contestat de francofili și rusofili, a fost la un pas de abdicare

Urmează o domnie de 48 de ani în care s-au pus bazele statului român modern, s-au construit principalele instituţii politice, economice, culturale, s-au dezvoltat considerabil urmele de civilizaţie existente, fără a putea şterge petele orientalismului, s-a clădit o naţiune.

Diferențe de mentalitate

Aceste realizări nu au fost însă obţinute uşor. Incompatibilitatea dintre rigoarea şi seriozitatea etalate de Principe şi cutumele locale de guvernare au afectat primii ani ai domniei.

Pe de altă parte, a fost nevoit să se confrunte și cu mișcări de contestare, cea mai puternică fiind cea din 10 martie 1871. În contextul războiului franco-prusac, sărbătorirea zgomotoasă a zilei de naştere a Regelui Wilhelm I al Prusiei a fost considerată un gest de frondă de către francofili, care au atacat clădirea în care avea loc evenimentul festiv.

Domnitorul Carol cheamă locotenenţa domnească de la care primise mandatul în 1866 şi anunţă că doreşte să abdice. În cele din urmă, conservatorul Lascăr Catargiu reuşeşte să-l convingă pe Principe să revină asupra deciziei, motivând că contestatarii reprezintă o minoritate, iar plecarea sa ar fi fost o catastrofă pentru ţară. A doua zi se va forma primul guvern stabil din istoria României, în fruntea căruia s-a aflat Lascăr Catargiu, guvernarea sa de 5 ani asigurând stabilitatea și coerența instituțională la nivel înalt.

Anterior, a mai existat o mişcare antimonarhică la Ploieşti. Tentativa conspiratorilor din 8 august 1870 a eşuat lamentabil, denumirea de Republica de la Ploieşti având evidente conotaţii peiorative.

Din dușmani, loiali

Animatorii principali ai episodului din august 1870 s-au transformat mai târziu în susținători loiali ai lui Carol: Eugeniu Carada a avut o contribuţie fundamentală la înfiinţarea Băncii Naţionale în 1880, Alexandru Candiano-Popescu, cel care a anunţat detronarea Principelui, va fi aghiotantul lui Carol timp de 12 ani, iar Ion Brătianu va fi numit preşedinte al Consiliului de Miniştri în 1876, începând lunga guvernare liberală, până în 1888.

A proclamat independența României

În timpul ministeriatului Brătianu s-au petrecut două evenimente fundamentale – Războiul de Independenţă şi proclamarea Regatului. România a profitat de mişcările de contestare a Imperiului Otoman, bosniacii şi bulgarii declanşând insurecţii armate, iar Serbia şi Muntenegru declarând război turcilor.

În ciuda scepticismului unor lideri conservatori, care ar fi preferat neutralitatea, Principele Carol – sprijinit de liberali – a insistat pentru proclamarea independenței și intrarea României în război. Anunţul oficial este făcut pe 9 mai 1877 de Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, actul căpătând valoare juridică după adoptarea moţiunii de către Parlament în aceeaşi zi, domnitorul Carol I confirmând decizia a doua zi, pe 10 mai.

Plevna, Rahova, Vidin, Smârdan

Iniţial, ruşii nu au dorit colaborarea Armatei române, dar după eşecul de la Plevna, Marele Duce Nicolae îi cere ajutor de urgenţă Principelui Carol. Soldații români luptă eroic, nume ca Plevna, Rahova, Vidin sau Smârdan intrând în istoria țării. În urma războiului, România este recunoscută ca stat independent după Congresul de la Berlin, din iulie 1878. Totuși, este forțată să cedeze Imperiului Rus sudul Basarabiei și primește, în schimb, Dobrogea, zona Deltei Dunării și Insula Șerpilor. După obţinerea independenţei, proclamarea Regatului a fost un gest natural şi aşteptat. Aceasta a venit în martie 1881. Cele două camere decid în unanimitate în favoarea proiectului de lege prin care România devenea Regat, iar Carol primea titlul de Rege. Votul s-a dat pe 14 martie 1881, dar festivităţile încoronării au fost amânate – pe 1 martie fusese asasinat ţarul Alexandru al – II – lea de un grup nihilist – pentru data de 10 mai.


Singurul moment care a umbrit domnia lui Carol I este răscoala țărănească din februarie 1907.


Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate