Editura Evenimentul si Capital

Carol al II-lea, regele românilor și al propriei inimi | EXCLUSIV PREMIUM

Regele Carol al II – lea
Autor: | | 16 Comentarii | 3076 Vizualizari

Regele Carol al II – lea a avut calități excepționale și defecte excepționale. Personalitate puternică, cu o inteligență de necontestat, remarcabil prin energie și disponibil la nou, Carol a fost un politician excepțional, dar un Rege cu multe umbre.

 Autoritar, melodramatic, cu accente puternice de magalomanie și predispoziție pentru monumentalitate, acesta și-a dizolvat energia creatoare în proiecte care au eșuat. Mulți au crezut în el, mulți l-au iubit, dar patima pentru exces, grandomania irațională, corupția endemică ce a cangrenat politica autohtonă în a doua decadă a perioadei interbelice au atenuat realizările Domniei Sale de 10 ani. Va rămâne întotdeauna un personaj controversat, dar cu atât mai fascinant.

A dezertat din armată de dragul lui Zizi Lambrino

Acesta a văzut lumina zilei la 15 octombrie 1893, fiind primul născut al cuplului princiar şi moştenitor al Tronului României. A avut parte de o atenție specială din partea Regelui Carol I, primind o educație aleasă, cei mai buni profesori ocupându-se de instrucția Principelui.

Dezertor din dragoste

Atenţia pe care a primit-o nu l-a împiedicat să provoace grave probleme în interiorul Familiei Regale. În timpul Primului Război Mondial a fost numit comandant al Regimentului 8 de Vânători cu gradul de colonel. Nu a participat la luptele de pe front din motive evidente, petrecându-și timpul în spatele frontului.

Odată cu retragerea în Moldova, Principele o regăseşte în saloanele cochete ale capitalei de circumstanţă pe Ioana Maria Valentina (Zizi) Lambrino, fiica generalului C. Lambrino.

Flirtul nevinovat se transformă într-o adevărată dragoste, plină de pasiune din partea lui Carol. Acaparat total de obsesia sa faţă de Zizi, dezertează de la Regimentul 8 Vânători, cantonat la Târgu-Neamţ, şi pleacă cu iubita sa la Odessa, pe 27 august/9 septembrie 1918. Patru zile mai târziu se căsătoreşte cu aceasta. Principele trecuse graniţa cu acte de identitate false, într-o uniformă de ofiţer rus. Pentru dezertarea Sa pe timp de război, Carol ar fi trebuit condamnat la moarte şi executat. În plus, conform Statului Casei Regale, nu avea dreptul la o căsătorie morganatică, iar eventuala legătură cu o principesă dintr- o familie domnitoare a Europei trebuia aprobată de Consiliul de Miniștri și ratificată de Parlament.


FOTO: Zizi Lambrino și fiul ei, Mircea



Totuşi, generalii, în urma unui consiliu, decid că pedepsirea lui Carol este de competenţa Regelui în calitatea Sa de Cap al Oştirii. După altă consultare cu principalii lideri politici, Ferdinand ia decizia să-l reţină pe Carol timp de 75 de zile la Mănâstirea Horaţia, judeţul Neamţ.

După discuții interminabile și amenințări, Principele consimte la anularea actului de căsătorie. Acesta este „eliberat” din închisoarea improvizată şi i se permite reîntâlnirea cu Zizi Lambrino.

Pasiunea pentru ea revine şi în august 1919 – în timpul războiului cu Ungaria lui Bela Khun – pleacă din nou de la Regimentul de Vânători şi îl anunţă pe Regele Ferdinand că renunţă la prerogativele regale.

Silviu, primul său născut

Este reținut imediat la garnizoana din Bistrița fără a i se permite părăsirea locației. Aghiotantul regal Nicolae Condeescu încearcă să îi distragă atenţia de la Zizi prin aducerea unei tinere pe nume Marie Martini. Din relaţia celor doi se va naşte un copil – Silviu.

Pentru a acoperi sarcina este căsătorită cu un anume domn Leonescu, care fusese condamnat la închisoare pentru falsificare de cecuri. În schimbul înţelegerii şi a tăcerii, Leonescu este numit în funcţia de şef de gară, iar darul de nuntă primit a fost suficient cât să le asigure un trai lejer.

Lucrurile se complică după ce Zizi îl naște la începutul anului 1920 pe Mircea. Ameninţând că îl va şantaja pe Carol cu scrisoarea prin care îl recunoaştea pe Mircea Lambrino ca fiind copilul său, Familia Regală decide expulzarea iubitei Principelui. În schimbul discreţiei va primi o sumă de 110.000 de franci anual. De asemenea, a primit o vilă la Neuilly, în apropiere de Paris, unde să locuiască cu fiul ei și al lui Carol.

A renunțat la tron pentru Elena Lupescu

Carol pleacă într-o călătorie în jurul lumii timp de 7 luni. În această călătorie o va cunoaşte pe Principesa Elena a Greciei, cu care se va căsători pe 21 martie 1921. Relația celor doi a fost rece, după dificultățile avute la nașterea viitorului Rege Mihai, Elena a încercat să evite pe cât posibil contactele intime cu Principele. Acesta, frustrat de răceala soţiei şi de dominaţia pe care o dezvolta premierul Ionel Brătianu asupra lui Ferdinand, începe o relaţie cu Elena Lupescu (foto) în 1925.


FOTO: Elena Lupescu (foto dreapta)



Evenimentele se precipită după ce Carol este trimis la funeraliile Reginei Alexandra a Marii Britanii. Neputând să evite prezenţa la Londra – simulează un accident de călărie şi îşi trage un glonţ în picior – odată ajuns acolo pleacă fără nicio explicaţie, se întâlneşte cu Elena Lupescu la Paris, iar de-acolo se îndreaptă spre Veneţia.

De-aici trimite, la 12 decembrie 1925, o scrisoare prin care anunță din nou că nu mai dorește să își exercite funcțiile princiare și se angajează să nu se întoarcă în țară timp de 10 ani. Semnează o nouă declaraţie de renunţare în 28 decembrie. Neavând altă soluţie, Ferdinand convoacă un Consiliu de Coroană pe 31 decembrie şi anunţă desemnarea lui Mihai ca Principe Moştenitor. De asemenea a numit şi o Regenţă din care făceau parte Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi Gh. Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi.

Țărăniștii și criza economică au favorizat instaurarea dictaturii carliste

În următorii patru ani va începe un dans periculos între Carol şi politicienii din ţară, în special naţional-ţărănişti.

Revenirea în România nu a devenit de actualitate decât după decesele Regelui Ferdinand și premierului Ionel Brătianu, acesta din urmă murind la 24 noiembrie 1927.


Se consideră că numai un Suveran, care să exercite funcția pe deplin, putea aduce coerență în actul public.


Jocul politic practicat de Partidul Naţional- Ţărănesc a legitimat enorm curentul carlist.

Propagandă

Şantajul la adresa Regenţei, modul cum liderii partidului au înţeles să acceadă la guvernare prin folosirea lui Carol ca mijloc de propagandă politică a facilitat planurile acestuia. În acest sens, adunarea din 6 mai 1928 a constituit apogeul presiunii puse pe Regenţă.




Carol trebuia să ajungă în acea zi pe câmpia de lângă Alba-Iulia, apoi să pornească în marș către București pentru a fi proclamat Rege pe 10 mai, de Ziua Națională.

Planurile sale au fost dejucate de liberali şi de indecizia susţinătorilor lui Iuliu Maniu. Apoi, instabilitatea socială cauzată de criza economică ce începuse să se manifeste la sfârşitul anului 1929 a contribuit, de asemenea, la discreditarea politicienilor şi la legitimarea discursului salvator rostit de carlişti pe parcursul anului 1930.

Se consideră că numai un Suveran care să îşi exercite funcţia pe deplin putea aduce coerenţă în actul public şi numai în jurul său se puteau strânge cei capabili să redreseze situaţia economică din ce în ce mai dificilă.

Nu în ultimul rând, incapacitatea cronică a Regenței de a-și impune autoritatea a erodat semnificativ încrederea societății în sistemul tricefal de conducere.

Revenirea pe tron, lovitură de stat aprobată de parlament și popor

Pe acest fond a avut loc reîntoarcerea spectaculoasă a lui Carol. A venit atunci când a simţit momentul şi i-a pus pe decidenţii politici în faţa faptului împlinit.


FOTO: Carol al II-lea și fiul său, Mihai



După mai multe peripeții cu avionul ajunge pe 6 iunie 1930 pe aerodromul de la Băneasa, la ora 22.10. Este dus la Palatul Cotroceni. Vizitat de foarte mulţi politicieni – mulţi dintre ei autoinvitaţi – Carol capătă încredere şi acceptă doar formal cerinţele premierului Maniu de reluare a relaţiei cu Elena şi renunţare la idila cu Elena Lupescu.

Iuliu Maniu, prins la mijloc

Maniu era de acord cu reîntoarcerea şi proclamarea lui Carol ca Rege, dar evenimentele l-au luat prin surprindere şi nu a mai putut să îşi impună condiţiile expuse mai sus.

În plus, cu excepția lui Virgil Madgearu, nimeni din partid nu l-a susținut, țărăniștii visând la o guvernare perpetuă datorită aportului lor la revenirea fostului Principe.

Văzând că nu are sprijin, Iuliu Maniu își dă demisia evitând astfel încălcarea jurământului de credință față de Regele Mihai. Acest fapt nu l-a scutit de vina morală, PNŢ girând mutarea în calitate de partid de guvernământ, pe 13 iunie fiind numit din nou preşedinte al Consiliului de Miniştri şi jurând credinţă Regelui Carol al II-lea.

Proclamarea are loc pe 8 iunie 1930, în Parlament. În acea zi, Mihai a fost Rege și Principe Moștenitor. Ca premiu de consolare va primi titulatura de Voievod de Alba-Iulia, la propunerea carlistului notoriu Mihail Manoilescu.

Lovitura de stat legitimată de popor

Ceea ce s-a întâmplat la 8 iunie constituie o lovitură de stat cu circumstanţe atenuante.

Aprobarea dată de Legislativ și de majoritatea populației îmbracă actul într-o aură de legitimitate. Însă din punct de vedere al Constituţiei şi legilor a fost o lovitură de stat, nu există îndoială în această privinţă.

Uşurinţa cu care s-au desfăşurat evenimentele a fost cauzată şi de dezorientarea totală a liberalilor. Aceştia au reclamat în primele momente o lovitură de stat, dar nu au făcut nimic concret. Nici măcar nu au avut curajul să îşi susţină poziţia în faţa Adunării Naţionale.

Și-a asumat vina pentru pierderile teritoriale din 1940

După reuşita din 8 iunie, tonul s-a schimbat treptat. În câteva săptămâni, liberalii au trecut de la denunţarea unei lovituri de stat la o „expectativă patriotică” şi, în final, la concursul pe care erau dispuşi să îl acorde noului regim, PNL fiind un „partid monarhic” şi nu „revoluţionar.”

Promisiuni încălcate

Mai mult, Regele Carol și-a încălcat cuvântul dat și a adus-o în august 1930 pe Elena Lupescu în țară. Aşa cum îi mărturisea şi lui Eugeniu Arthur Buhman – funcţionar al Casei Regale – „Lasă, Buhman, că n-o să facă ţara revoluţie pentru Duduia.”

Într-adevăr, nu a făcut nicio revoluţie. Au urmat 10 ani de domnie în care România a făcut progrese economice, dar mai ales culturale. Din nefericire au fost și 10 ani de perpetuă degradare a sistemului parlamentarconstituțional, de cvasipermanentă instabilitate politică, de continuă exacerbare a reflexelor autoritariste, de corupție generalizată la nivelul tuturor instituțiilor publice. Regele a reuşit să sape metodic la baza fragilă a democraţiei interbelice româneşti până la îngroparea ei definitivă în februarie 1938.

Nu putem vorbi de o dictatură clasică, tipică secolului XX între 1938-1940. Suntem de acord cu terminologia din ce în ce mai uzitată de istoriografia românească – regim de autoritate monarhică. Regele Carol al II – lea a fost nevoit să abdice pe 6 septembrie 1940 după vara dezastruoasă în care România a pierdut Basarabia, Bucovina, Ţinutul Herţei, Ardealul şi Cadrilaterul.

Era nevoie de un vinovat, iar acapararea puterii în februarie 1938 l-a costat funcția de Rege, Carol fiind nevoit să își asume răspunderea pentru pierderile teritoriale.

S-a căsătorit la Rio

A plecat din România la câteva zile după abdicare şi nu s-a mai întors niciodată. Se va căsători cu Elena Lupescu la Rio de Janeiro, pe 3 iunie 1947. Va muri pe 4 aprilie 1953, la Estoril, în Portugalia.

Rămăşiţele sale au fost aduse în România pe 13 februarie 2003 şi reînhumate a doua zi la Mânăstirea Curtea de Argeş, în locul unde se află şi ceilalţi Suverani ai României.




Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
Tema zilei
14:49 Simona Ionescu despre Raportul Secret cu privire la Arhiva SIPA: „Ne-am pus problema ca nu cumva să fim atraşi într-o CAPCANĂ” 13:45 REACȚIA lui Grindeanu despre desecretizarea arhivei SIPA: „S-a făcut un pas important” 13:44 PRIMA REACȚIE a lui Toader după desecretizarea arhivei SIPA. Ce spune despre Laura Codruța Kovesi 13:17 Predoiu, despre raportul SIPA: „L-am trimis la CSAT şi l-am clasificat; Nu cunoşteam conţinutul arhivei” 12:39 Scântei: „Unele dosare SIPA au fost XEROXATE. Îi cer ministrului Toader să explice cum documente CLASIFICATE au ajuns în presă” 12:22 Cazanciuc: În 2013 s-a intrat în arhiva SIPA pentru că se ARSESE un BEC 11:48 Preşedintele UNJR: „Ce a căutat un cadru SRI în arhiva SIPA în 2013?” 10:14 REACȚIA lui Băsescu cu privire la arhiva SIPA: Oricât încearcă „băieţii veseli” să arunce responsabilitatea la CSAT, nu merge 10:08 Dan Andronic, despre judecătorul Cristi Danileț: „Nu cred că le-a copiat el...esta MÂNA unui PROFESIONIST” 09:25 ANDRONIC: Nu am înţeles de ce Tudorel Toader nu a DESECRETIZAT aceste documente 09:16 Cine A INTRAT în Arhiva SIPA. Ministerul Justiției a publicat lista 08:21 EXPLOZIV! Judecătorul Cristi Danileț informa DNA despre audierea unor martori. Documentul care dovedește TOT - Foto în articol 07:35 Au apărut primele pagini din RAPORTUL SECRET al ARHIVEI SIPA - FOTO 07:04 ACUM puteți citi DOCUMENTUL INTEGRAL! Am pus mâna pe RAPORTUL SECRET cu privire la Arhiva SIPA! 00:00 “Ați vrut dovezi, na Dovezi!" Jurnalistul Dan Andronic ARUNCĂ SISTEMUL ÎN AER 00:00 Ancheta DIICOT privind arhiva SIPA este în „stadiu incipient” 23:44 DEZVĂLUIRI BOMBĂ! Fostul șef al SIPA, desemnat șef la SIE

Articole salvate