Editura Evenimentul si Capital

Caragiale despre isteria românească din aceste zile | ROMANIA LUI CRISTOIU

Autor: | | 0 Comentarii | 4623 Vizualizari

Marți spre miercuri noaptea, pe la 12 și ceva m-a sunat o televiziune de știri ca să intru în direct pentru a comenta fierberea stradală pricinuită de aprobarea pe șest a Ordonanței privind modificările la Codul Penal și la Codul de procedură Penală.

 N-am intrat în direct.

Și din mai mult motive:

1. Îmi dau seama că asistăm la o bătălie pe viață și pe moarte între Klaus Iohannis, care ține în mînă bulanul numit Abuzurile Binomului și Liviu Dragnea, care vrea să i-l ia.

2. Opinia publică autohtonă se aprinde repede și mai ales se lasă repede manipulată pro sau contra.

3. Pe vremuri am trăit și eu ca tot tînărul cu patimă tulburările politice autohtone. Acum sunt prea bătrîn pentru a mai avea patimi și, cu atît mai puțin, patimi politice.

Marele motiv e însă altul.

Scrisesem cîndva despre radiografia necruțătoare făcută de Caragiale isteriei românești marcate de manifestațiile de stradă, pe vremea lui astfel de expresii ale Voinței populare, vorba Raței mecanice, fiind la mare preț în bătălia politică. Dintr-una din schițele sale dedicate acestei isterii, „Atmosferă încărcată”, învățasem că în astfel de împrejurări, de atmosferă încărcată, e bine să nu te bagi în vorbă. Nici pro, nici contra.

Ca şi în alte texte de-ale lui Caragiale, în Atmosferă încărcată personajul narator e însuşi autorul.

Care autor, cum îi stă bine lui Caragiale, stă într-o berărie.

Dintr-un motiv pe care el se grăbeşte să ni-l explice:

Întîi şi-ntîi pentru că „e zi de sărbătoare, mare repaos duminical“.

Legea repaosului duminical a fost votată la 6 martie 1897, sub guvernul Vasile Lascăr.

Schiţa Atmosferă încărcată a fost publicată în numărul din 10 martie 1900 al ziarului Universul.

Aşadar, ca să mă exprim în termeni şcolăreşti, acţiunea schiţei se petrece între 1897 şi 1900.

Pentru Bucureşti – spune schiţa – nu e însă zi de repaos duminical. E zi de luptă: „E zi de sărbătoare. Pe stradele principale este o mişcare febrilă neobicinuită. Mulţimea circulă cu mare greutate, grupuri se aglomerează la răspîntii, unde discută fierbinte; toată lumea e cuprinsă de nervozitate... Miroase în aer, nu, după expresia clasică, a iarbă de puşcă – din norocire, moravurile poporului nostru sînt mai blînde decît ale altor popoare, mai civilizate chiar – miroase a ... ghiontuială“.

Atmosferă încărcată, cum îi spune Caragiale, tensiunea, cum i-am spus noi, îşi are izvorul într-un fapt concret:

„Dar ce e? De ce fierbe lumea? Se face o manifestaţie populară monstră în contra guvernului, care vrea să treacă prin camere à la vapeur legea pentru înfiinţarea monopolului băuturilor spirtoase! De cînd ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n-a trecut această ţară printr-o agitaţie mai grozavă“. Motivul protestului invocat de Caragiale e fictiv în acest caz.

Prozatorul a ales o aşa-zisă Lege de înfiinţarea a monopolului băuturilor spirtoase pentru a potenţa ridicolul patimei politice la nivelul cetăţeanului simplu. Ar putea fi foarte bine și Ordonanța de Urgență pentru modificarea Codurilor. Personajul narator, să-i zicem Personajul Caragiale, se teme să umble pe stradă:

„Drept vă spun: să merg la manifestaţie, n-am curaj, fiindcă am aflat că guvernul este hotărît să reprime cu toată energia mişcarea populară, şi n-am poftă să-mi stric vreun os pentru o simplă curiozitate de gură-cască. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; şi afară de asta, te pomeneşti că mă încurc în vreo discuţie şi-mi capăt beleaua... Cine ştie dacă nemeresc să mă adresez în mulţime cuiva de aceeaşi părere cu mine; şi-n astfel de împrejurări, un om ca mine, care nu înţelege mîndria eroismului civic, trebuie ori să discute cu oameni de aceeaşi părere, ori şi mai bine să n-aibă nici o părere. Dar dacă n-ai nici o părere, în astfel de împrejurări, cînd mai toată lumea are o părere, eşti în primejdie să superi pe oricine are una“.

Caragiale nu e nici contra, nici pentru Legea respectivă.

El preferă să stea la o bere, în aşteptarea ediţiei de seară a „ziarelor politice“, pentru a afla „ce-a fost la manifestaţie“. Nu trece mult şi se petrece următoarea scenă:

„E lume destulă şi-n berărie. Un cunoscut mi se aşează alături.

- Ei! ce zici?

- Ce să zic? răspund eu... Bine.

- Cum bine? Asta e bine?

- De! zic; ştiu şi eu?

- Cum, ştiu şi eu? Dacă dumneata, cetăţean care te pretinzi...

-Ba, zic, mă iartă, nu mă pretinz deloc.

- Nu e vorba că te pretinzi, dar eşti; eşti un om, care va să zică, mai instruit, şi ai datoria, mă-nţelegi; fiindcă, dacă unul ca dumneata stă indiferent şi nu se interesează, atunci să-mi dai voie să-ţi spui...

- Nene, zic eu.

- Ce, nene?... Aoleu! vai de biată ţara asta. O s-ajungă rău, domnule! o sajungă rău!! fiindcă nu mai este patriotism şi totul se vinde, şi sînt oameni, mă-nţelegi, cari ar merita...

Şi omul meu ridică tonul atît de tare, încît toată lumea dimprejur îşi ridică privirile către masa noastră... Eu aplec ochii şi cu tonul foarte blajin:

- Să mă crezi că şi pe mine...

El, ridicînd tonul şi mai sus:

- Ce, şi pe dumneata?... Cînd vine, mănţelegi, un guvern ca bandiţii, fiindcă n-are cine să-l oprească de a lovi în tot ce e mai scump, pentru care nu mai exisă nici o apărare, fiindcă tăcem toţi, şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei de la mesele apropiate) ca nişte laşi, fără nimica sacru, mă-nţelegi! fireşte că are să-şi bată joc de poporul întreg... A! dar nu mai merge! Poţi dumneatale, mănţelegi, să zîmbeşti şi să ridici din umeri, parc-ai fi străin, nu...

- Da nu ridic din umeri, domnule! nu zîmbesc, domnule! mă iartă!

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate