Editura Evenimentul si Capital

Desfigurarea lui I. L. Caragiale în 1952. Istoriile lui Alex Ștefănescu

Autor: | | 0 Comentarii | 3629 Vizualizari

1952. Stalin este încă în viaţă. Cu încuviinţarea lui discretă, Gheorghe Gheorghiu-Dej organizează debarcarea unor rivali politici, adepţi ai metodelor dure, care îl stânjenesc de multă vreme: Vasile Luca, Ana Pauker, Teohari Georgescu.

Înlăturarea lor de pe scena vieţii politice nu este urmată însă, cum se spera, de un „dezgheţ”. Dimpotrivă. Secretarul general al partidului comunist din România, Gheorghe Gheorghiu-Dej, autoproclamat peste noapte şi prim-ministru, îşi demonstrează în continuare cu şi mai mult zel stalinismul, pentru a-şi apăra poziţia.

Mulţi scriitori se află în închisori, supuşi unui regim de exterminare. Unul dintre ei, Ion Caraion, avea să povestească mult mai târziu ce i se întâmpla în acel an: „...în 1952 am fost trimis la minele de plumb din Baia Sprie. Ne găseam la sute de metri sub pământ. Aveam 29 de ani şi 38 de kilograme. (...) Aveam în faţa mea barosul cu care trebuia să zdrobim bulgării de rocă nesterilă şi care cântărea 40 de kilograme.”

Acum se pun bazele limbii de lemn. Predomină sintagmele stilului hiperbolic-triumfalist, cu efect halucinogen. Titlurile articolelor din „Scânteia” sună ca un marş de fanfară: „Uriaşa dezvoltare a forţelor de producţie ale Uniunii Sovietice”, „Drumul măreţelor victorii”, „O mare contribuţie la teoria marxism-leninismului”, „O uriaşă contribuţie la tezaurul ştiinţei marxist-leniniste”, „Un uriaş pas înainte pe drumul construirii comunismului în URSS”, „Măreţele perspective ale agriculturii în URSS”, „Marile succese obţinute de oamenii sovietici în cinstea celui deal XIX-lea Congres al PC (b) al URSS”, „Un măreţ exemplu însufleţitor”, „Marea sărbătoare a poporului german”, „Marea sărbătoare a poporului chinez”, „Marile succese ale dictaturii democraţiei populare din China”,„ Un măreţ program al construirii comunismului”, „Un grandios tablou al construcţiei comunismului”.

În această atmosferă se sărbătoreşte împlinirea a 100 de ani de la naşterea lui I. L. Caragiale. Dar ce anume s-ar putea valorifica din Caragiale? El nu „cântă” nimic. Nu proslăveşte clasa muncitoare, nu salută cu anticipaţie, ca un vizionar, „zorii roşii”. Doar ironizează, doar persiflează, doar satirizează. Se pune însă întrebarea pe cine anume incriminează el cu râsul lui caustic. Răspunsul la această întrebare este soluţia problemei „reconsiderării” sale. Caragiale îi critică pe reprezentanţii burghezo-moşierimii, pe duşmanii muncitorilor şi ţăranilor! El nu se amuză pe seama lui Mitică, ci pe seama stilului de viaţă burghez, el vede o comedie nu în parada formelor fără fond, ci în imitarea snoabă a Occidentului. Chestiune de accent. G. Călinescu ţine o conferinţă la sala Dalles, cu tema „Caragiale despre alegerile din trecut în ţara noastră”. Textul conferinţei este publicat cu promptitudine într-o broşură de 40 de pagini, de ESPLA.

La rândul lui, Camil Petrescu radicalizează ideea, în articolul „Realismul operei dramatice a lui Caragiale”, publicat în „Contemporanul”:

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X