Editura Evenimentul si Capital

Cancerul din Justiție – executarea pedepsei. Scrisoarea unei mame către judecătorul care i-a condamnat fiul | Viața la Curte

Autor: | | 13 Comentarii | 8455 Vizualizari

Dragă domnule judecător, Sunt mama lui George, nu mă cunoașteți, dar eu vă știu prea bine. Cum care George? Atât de repede l-ați uitat? Știți, uneori mă gândesc că aveți o agendă secretă în care vă notați numele tuturor inculpaților condamnați și anii de pușcărie. Iar apoi o răsfoiți cu plăcere ori de câte ori viața vi se pare nedreaptă.

Aș vrea să vă spun pe nume, sau măcar să vă tutuiesc, fiindcă, recunosc, mi se sfâșie carnea pe degete când încerc să scriu cuvinte ce nu-și găsesc locul în mizeria poveștii despre condamnarea lui George.

Cum te privești dimineața în oglindă? Ce îți spune omul pe care îl bărbierești și-l împrospătezi? Simți vreodată greutatea ochilor nevinovați pe care, fără nicio tresărire sau remușcare i-ai aruncat în spatele unor gratii?

Ți-am dat suficient timp să cauți în sertarul cu amintiri despre care George îți vorbesc? E greu, nu? Eu te întreb despre un anume condamnat, când pentru tine orice om este un condamnat.

Zâmbesc acum. Mi-am amintit că, la un termen de judecată, un avocat a îndrăznit să îți spună public că își amintește că ai dat și soluții în care nu ai arestat pe nimeni. Ai sărit ca ars: am făcut eu așa ceva? Ți-am văzut imediat zâmbetul ironic, după care te-ai enervat - te deconspirasem.

Stai liniștit, nimeni nu mai crede că ai fi putut pronunța, vreodată, vreo soluție de achitare. Iar dacă, prin absurd, ai făcut-o vreodată, sunt aproape sigură că cei care îți cunosc rușinosul secret sunt ori morți ori după gratii.

Hai, recunoaște că te-am făcut curios. Probabil te întrebi: George e nemernicul ăla cu cancer, pe care n-am reușit să-l condamn decât la doi ani cu suspendare și 120 de zile de muncă în folosul comunității? Ăla care a refuzat să facă testul poligraf în timp ce se lupta să supraviețuiească cu chimioterapia și citostaticele la fiecare 14 zile ? Ăla pentru care chiar și procurorii cereau achitarea, iar expertiza medico-legală spunea că e nevinovat? Ăla pe care colegul meu de complet a îndrăznit să-l considere nevinovat?

Vezi că ți-ai amintit? Despre acel George îți vorbesc. N-am să îți vorbesc despre cei șapte ani pierduți prin tribunale, despre achitarea din fond, ori despre faptul că nu ți-a păsat că acel om, aproape invalid, nu poate presta o muncă în folosul comunității. Poate că tocmai asta ai urmărit – conștient că nu își va putea îndeplini obligațiile, sperai că astfel va ajunge la pușcărie. Unde tu crezi că îi e locul. Nu-i așa că în secret ai sperat că ăsta va fi scenariul?

Sunt curioasă, dacă l-ai vedea acum ce l-ai întreba ? Tot ce-ți mai face cancerul, cum ai făcut-o prima oară? Mai știi când îi strigai, plin de ciudă, că te-ai interesat tu și se poate face testarea poligraf chiar dacă ai cancer și iei 50 de pastile pe zi ?

Noi n-am uitat...Și sunt convinsă că nici cei care au citit despre tine cu pumnii strânși și dinții încleștați.

Azi am găsit, din întâmplare, jurnalul lui George. N-am vrut să-l deschid, dar, ca orice mamă îndurerată, voiam să știu mai multe despre copilul meu. Citeam cu teamă cuvintele lui și îi simțeam oboseala și truda în fiecare literă. Știi ce greu scrie o mână anemică și ciuruită de mii de ace, care-i sorb puținul sânge pe care- l mai are? Ai idee cum e să înghiți zilnic medicamente cu denumiri sofisticate, să bei argilă, probiotice, argint coloidal și orice leac despre care speri că va fi cel miraculos?

Uite, o să-ți redau un mic pasaj din jurnal: După pronunțare am fost dărâmat. Analizele, toate, s-au dus în cap. Anemia provocată de lipsa fierului m-a pus jos. Sunt veșnic obosit și palid ca un cadavru care a ieșit la plimbare. Dacă urc cinci trepte rămân fără aer. Eu, care toată viața am fugit de ace, mi-aș putea lua sânge și singur. Bucăți din corpul meu au ajuns la gunoi dar. Odată cu ele, sper că au dispărut și cele două tumori.

Asta ca să vezi ce mai face cu cancerul. La sfârșitul lunii octombrie se va pensiona fără drept de muncă. Și n-are nici 35 de ani. Te revoltă să-l știi incapabil, inapt, nu? Cum va presta cele 120 de zile de muncă în folosul comunității? Cred că e frustrant să afli că un condamnat nu-ți respectă decizia.

Să mă ierți, poate greșesc, dar am avut senzația că problemele oamenilor te dezgustă. Și chiar n-aș vrea să te tulbur prea tare cu prostii din astea. Doar nu e vina ta că George își trăiește prezentul și viitorul în același timp.

Lasă-mă să-ți povestesc o chestie care sigur te va înfuria.

Într-o noapte, când George aștepta inert în patul lui să te decizi dacă îl condamni sau nu, au intrat hoții peste el în casă. Sărmanul, doborât de boală și de frica pronunțării, nici nu a simțit cum infractorii ăia îi scormoneau prin lucruri. Unde erai tu atunci, să-i prinzi pe toți și să-i condamni ?

Cum să sară copilul meu din pat când nici până la noptieră nu-și putea întinde trupul găurit de sonde, tuburi, drene? A asistat neputincios la comiterea unei infracțiuni. Îți dai seama?

Stai, că nu am terminat. Ce crezi? Tâlharii ăștia au spart, a doua zi, casa unui alt vecin, care era polițist. Să fi văzut atunci reacții prompte din partea autorităților, exces de zel pentru prinderea răufăcătorilor!

Într-un final i-au dibuit : erau șase, toți recidiviști. Ce zici de asta? Să mai crezi în funcția de reeducare a pedepsei! Chiar, tu ce speri să scoți din ei când îi arunci după gratii?

Loading...

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate