Nu mai mișcă. Zace inert, cu fața în sus, cu brațele răstignite, în celebrul lui tricou albastru, cu care a jucat și a câștigat atâtea meciuri. Pare că nici măcar nu mai respiră. Stadionul a amuțit. O tăcere de mormânt. „E posibil? Tocmai el, care era un luptător - jucător atât de puternic...”
Lovitura a fost cumplită. Genunchiul adversarului de culoare, aflat în plină viteză, l-a izbit exact în tâmplă. Sec, tare ca un ciocan. A căzut secerat. Acum, medicii roiesc în jurul lui. Îl așază într-o copaie de plastic, un fel de copârșeu portocaliu, ca să-l scoată pe tușă.
În sfârșit, mișcă. Deschide gura, pare că spune ceva. Spectatorii, coechipierii, răsuflă ușurați. Trec minute bune până se ridică. Abia se poate ține pe picioare, ca un boxeur năuc. Are privirea tulbure, nu știe pe ce lume e. Doctorii îl apucă de fălci, îl zgâlțâie.
Meciul pare terminat pentru el. Antrenorul i-a găsit deja un înlocuitor, care e scos la încălzire. Atunci, se petrece o scenă neverosimilă. Omul nostru, văzându-și rezerva gata să-i ia locul, parcă înnebunește. Clătinându- se, încă, se agită, dă din mâini, răcnește la antrenor. Vrea să intre înapoi în teren, nu concepe să nu termine meciul. Medicii și brancardierii încearcă să-l țină locului, dar nu reușesc să stăvilească furia dezlănțuită.
Ne puteți urmări și pe Google News
Antrenorul, copleșit, nu are încotro și cedează: eroul - jucător se întoarce în iarbă. Alvaro Pereira (foto) avea să fie decisiv în victoria Uruguayului asupra Angliei, iar scena cu lovitura primită în cap de la Sterling, cu clipele de coșmar când a zăcut inert, și mai ales cu furia lui, au făcut înconjurul planetei. Cu fălcile încleștate, strângând din dinți, semăna al dracului de bine cu Băsescu. Traian Băsescu.
Recomandările noastre
