O situaţie care frizează absurdul se petrece în aceste zile în satul Cucuieţi, din comuna teleormăneană Scrioaştea. Vaca unui sătean, moartă în urmă cu șapte zile, a fost abandonată şi lăsată să putrezească chiar în mijlocul satului. Reprezentanţii Primăriei, însoţiţi de o echipă de ecarisare, au ridicat animalul pentru a-l duce la incinerare, dar, după nici două ore s-au răzgândit şi l-au adus înapoi. Pentru că nimeni, nici Primăria, nici Consiliul Judeţean sau Direcţia Sanitar Veterinară, nu vrea să plătească costul ecarisării, sarcina i-a fost pasatăţăranului care a fost ameninţat că va fi amendat dacă nu-şi incendiază animalul mort.

Pe 11 iulie, medicul veterinar din satul Cucuieţi, Marinică Anghel, a fost trezit cu noaptea în cap, pe la 6.30, de unul dintre sătenii care venise să îl anunţe că una dintre cele 50 de bovine ale sale îşi dăduse obştescul sfârşit.

„Prima oară în poarta veterinarului am bătut pentru că, în astfel de situaţii, cadavrul animalului trebuie să fie supus unor teste de laborator pentru a se constata exact care a fost cauza morţii. Să nu fie vorba de cine ştie ce boală, aia a vacii nebune sau mai ştiu eu ce, cu transmitere la om”, s-a confesat Groşoiu Victor Valentin reporterului EVZ care l-a contactat pentru a afla întreaga tărăşenie.

Au ridicat vaca cu poliţia

În aceeaşi zi, despre moartea Cameliei – aşa îşi botezase săteanul vaca – au aflat, pe rând, Sandu Gheorghe, reprezentantul zonal al Direcţiei Sanitar Veterinare, mai marele Primăriei, Şefu Marian, prefectul şi preşedintele Consiliului Judeţean în persoană. De la cel mai mic la cel mai mare, tot satul aflase că biata Camelia îşi dăduse duhul şi că urmează să fie dusă la incinerare. „La început, totul a mers ca uns. Medicul veterinar de la noi din sat a luat legătura cu superiorii lui de la Direcţia Sanitar Veterniară. Ăia de acolo au stabilit că vaca a murit pentru că a mâncat iarbă de pe păsune şi s-a umflat până a plesnit, apoi au sunat la Primărie. Eh, şi după vreo două zile, pe 13, primesc telefon de la viceprimarul Silviu Predoi. Îmi zice: „Nea, Vali, dă repejor fuga la veterinar să îţi dea certificate’ că a murit vaca, căută doi, trei flăcăi mai vânjoşi prin sat şi pregăteşte-te că venim să o luăm pe Camelia să o ducem la incinerare. Aşa am făcut şi m-am pus pe aşteptat. În două ore, mă claxonau la poartă deja ăia de la ecarisare. Era şi viceprimarul cu ei, ba şi un echipaj de Poliţie. Au luat vaca, au urcat-o în maşină şi duşi au fost”, mi-a mărturisit săteanul.

 

Cu moarta-n uliță

Telenovela morţii Cameliei, deşi pare aproape de un happy end convenţional, este departe însă de final. Nu trec două ore, din ce îmi spune Groşoiu Valentin, că echipajul de ecarisare îi bate din nou în poartă. De data asta, fără vice şi poliţişti. Doar cu vreo doi angajaţi ai primăriei. „S-au dat jos din maşină şi, hodoronc, tronc, că să-mi lase vaca moartă în bătătură. Că nare Primăria bani să-i plătească pe ăia de la ecarisare”, îmi zice cătrănit pară şi foc săteanul. „Da’ nici eu nu m-am lăsat. Le-am zis că dacă intră vreunul în curtea mea, îl fac pilaf. N-au intrat. Au descărcat doar vaca, după ce s-au opintit zor nevoie mare, au lăsat-o la o sută de metri de grajd şi p-aici ţi-e drumul. Cică să fac ce vreau cu ea că ei nu muncesc pe gratis şi că dacă nu îşi primesc banii, pa si pusi!”, mi s-a mai confesat nea Vali care a ţinut să mă asigure că el, unul, nu are nici o treabă cu plătitul echipei de ecarisare. „Chestia cu proprietarul care trebuie să plătească e valabilă doar în cazul în care stăpânul animalului are firmă. Eu n-am aşa că e treaba lui Şefu Marian să plătească”, mai zice oftând.

 

Statul paralel sătesc

Absurdul situaţiei cu care se confruntă Groşoiu Valentin vine, în principal, din faptul că, de ani de zile, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu pare deloc interesată să reglementeze statutul serviciului de ecarisare, în sensul stabilirii cu exactitate a celui care trebuie să efectueze plata pentru serviciile prestate. Deşi există încă din 2016, o Ordonanță (nr. 24/2016, n.red) care face referire precisă la „organizarea și desfășurarea activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală” - aşa cum sunt numite, în termeni ştiinţifici, decesele înregistrate în rândul animalelor şi etapele care trebuiesc urmate pentru a le fi incinerate cadavrele -, nicăieri în textul ei nu este menţionat explicit cine anume trebuie să plătească toate aceste servicii de ecarisare.

Mercurialul vieții și al morții

„Costul ecarisării variază funcţie de greutatea animalului mort. Înainte să îl incinereze, cei de la ecarisare îl pun pe cântar. Cu cât e mai greu animalul, cu atât incinerarea lui, şi toate celelalte opraţiuni anterioare care trebuiesc efectuate (identificarea animalului mort în spaţii publice sau private, constatarea decesului animalului, ridicarea cadavrului şi transportarea lui cu maşini speciale), va costa mai mult. În cazul vacii lui Groşoiu, probabil că ar fi costat 2.000-3.000 lei. Aproape cât costă vaca vie”, mi-a mărturisit medicul veterinar concesionar Marinică Anghel. Tăcerea lui Marian Șefu Evz a încercat, ieri, să-i contacteze telefonic pe toţi cei implicaţi în povestea vacii din Scrioaştea. Nici Şefu Marian, nici vicele Silviu Predoi sau reprezentanţii DSV nu au fost de găsit.

 

Soluția finală

În cele din urmă, pe 17 iulie, asupra telenovelei Cameliei s-a tras cortina. „Pe la 14.30, m-am trezit pe cap cu DSV-ul, Poliţia şi funcţionari ai Primăriei. M-au chemat la vice, la birou, să semnez o hârtie că îmi sum răspunderea şi că dau eu foc animalului care între timp a ajuns într-un asemenea hal de descompunere încât îţi mută nasul din loc şi de la 100 de metri distanţă. „Cum, mă, nene să-i dau eu foc? Ce io-s de la ecarisare?”, le-am spus, iar ei au ridicat din umeri şi mi-au zis că dacă nu fac aşa o să-mi tragă o amendă de nu mă văd. Că, cică, pun în pericol sănătatea oamenilor din sat. 25.000 de lei, auzi, va trebui să plătesc amendă dacă nu îi dau foc Cameliei. Şi, zău dacă ştiu, dom’ reporter, ce ar trebui să fac. Că nici viceprimarul nu a vrut să semneze hârtia aia oficială pe care m-a pus s-o semnez şi care mă obligă să fac una ca asta... Că, cică, e ilegal. Păi, cum adică, pentru el e ilegal şi pentru mine, nu?”, mi s-a mai confesat cu năduf Groşoiu Valentin care a acceptat totuşi că nici cu vaca moartă în bătătură nu va mai putea suporta să stea prea mult timp.