Editura Evenimentul si Capital

G. Călinescu al II-lea. Istoriile lui Alex Stefanescu

Autor: | | 6 Comentarii | 1777 Vizualizari

Alexandru Piru mi-a fost profesor, la facultate. Și eu, și colegii mei îl simpatizam pentru umorul lui sec. Deși o iubeam cu toții pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga, ne-am amuzat când Alexandru Piru a ironizat-o ingenios.

O reporteră care i-a luat un interviu l-a întrebat:

− De ce ați scris o istorie a literaturii române? Iar Alexandru Piru a răspuns:

− Ca să o pot omite pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

Al. Piru a urmat de-a lungul întregii lui cariere, cu o admiraţie intratabilă, exemplul lui G. Călinescu, deşi nu avea nimic călinescian. I-au lipsit şi exuberanța inteligenței, şi talentul literar, şi histrionismul cu care mentorul său şi-a cucerit contemporanii, dar s-a străduit mereu să joace rolul de G. Călinescu al II-lea.

Numeroase sunt dovezile acestei permanente griji de a repeta un destin. Ca şi G. Călinescu, Al. Piru şi-a început cariera de critic şi istoric literar cu o biografie: „Viaţa lui Garabet Ibrăileanu”, 1946. Citind-o şi recenzând-o, maestrul a simţit înclinarea spre mimetism şi, cu diplomaţie, l-a îndemnat pe discipol să fie atent la modul cum îşi individualizează poziţia în literatură: „Ar fi fără rost să ascund (şi, în fond, e o onoare pentru mine a constata aceasta) că d. Piru a avut în vedere a mea «Viaţa lui M. Eminescu». Aceea urmărea însă (şi nu e în chestie dacă a izbutit sau nu) o altă problemă, străină de critica literară. Ea era intenţional un poem epic, strict documentat, cu cadenţe studiate, cu debut şi final de mit. A lua tiparul unei astfel de veleităţi şi a-l transporta ca metodă de istorie literară la Ibrăileanu, care e, de fapt, un profesor cu intelect vehement, este principial impropriu”.

O similitudine poate fi sesizată, apoi, în atitudinea faţă de literatura română veche. Din cauza circumstanţelor şi împotriva voinţei sale (cel pu- ţin aşa declara studenţilor), Al. Piru a trebuit să predea cursuri despre textele bisericeşti şi laice datând din evul mediu. Comentând scrieri vechi de trei, patru sau cinci secole, istoricul literar a năzuit să fie concomitent şi critic, adică să facă abstracţie de valoarea documentară a manuscriselor şi tipăriturilor cercetate şi să evidenţieze fără protocol istoriografic (chiar cu riscul de a părea ireverenţios) exclusiv valoarea estetică. Dar, spre deosebire de idolul său, n-a reuşit să facă din lectură, cu adevărat, o delectare şi întreaga întreprindere s-a transformat într-o inventariere exactă şi ironică a literaturii de altădată.

De inspiraţie călinesciană este şi titlul dat operei „fundamentale” a lui Al. Piru, „Istoria literaturii române de la început până azi”, 1981; timida schimbare a locuțiunilor adverbiale – „de la început” în loc de „de la origini” şi „până azi” în loc de „până în prezent” − arată ce aventură i se părea lui Al. Piru o deviere, fie de un milimetru, de la concepţia despre scris a lui G. Călinescu.

Exemplul lui G. Călinescu a avut asupra colaboratorului său şi un efect benefic, mobilizând o energie intelectuală latentă. Astfel, chiar dacă n-a ajuns să citească dintr-o răsuflare câte un raft de bibliotecă şi să topească, în incandescenţa unei inspiraţii de-o clipă, întreaga masă de informaţii, Al. Piru a deprins, în schimb, tehnica unei lecturi profesionalizate, asociată cu un fel de foame de litera tipărită. G. Călinescu l-a şi caracterizat, în „Jurnalul literar”, ca pe un autor care „citeşte mereu”, iar în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a înregistrat „preocuparea [lui] incontinuă de a se cultiva şi informa”.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate