Editura Evenimentul si Capital

Borcanul cu otravă. Viața la Curte

Autor: | | 2 Comentarii | 5035 Vizualizari

Lilica își iubea fetele ca pe ochii din cap. Murea de ciudă că nu avusese și un băiat, dar viața îți dă fără să te întrebe dacă ai nevoie. Bărbatu-său bombănea câteodată că trebuie să se spetească de muncă pentru trei femei, dar cum se prăpădise devreme, n-apucase să-și ia lumea-n cap.

- Ce te plângi, Ioane, e vina mea că ai făcut numai fete? îi tot zicea Lilica cu ciudă.  - Femeie, măcar de n-or avea gura ta, că vai fi vai de fundul lor. Tu crezi că toți bărbații sunt proști ca mine? - Numai să îndrăznești, Ioane, și îți crăp capul.

Din nefericire, fetele - Elena și Geta – nu erau cu nimic mai prejos decât mama lor. Bietul Ion dăduse colțul, cu bucuria ocnașului scăpat din lanțuri. Măcar pe lumea ailaltă să aibă liniște. Dar ți-ai găsit! Pe patul de moarte, când abia își mai putea ține lumânarea, Lilica reușise să-i alunge și ultima urmă de regret că părăsește lumea asta.

- Fir-ar a dracului să fie de viață, Ioane, că proastă am fost când m-am măritat cu tine. Cui mă lași tu, mă, acuma, că-s bătrână și nu se mai uită nimeni la mine ?

- Taci, femeie, lasă-mă să mă duc în liniște, că se sperie și moartea de gura ta.

- Sigur, ce-ți pasă? Pleci fără griji și eu rămân cu toate pe cap.

- Taci, fă, n-auzi?

- Nu te las, mă, nu te las. Că n-ai fost în stare să-mi faci măcar un băiat ca să aibă grijă de mine și de bătrânețile mele.

- Fă, femeie, tu chiar ești proastă! Vreau să mor!

- Așa, Ioane, mori, muriți-ar norocul! De fetele tale o să aibă grijă Dumnezeu. Nu puteai să aștepți să le vezi la casa lor?

- Doamne, ia-mă mai repede!

Și s-a stins sărmanul, cu chinuri și durere. Moartea îl trăgea de mâini, Lilica de picioare. Așa luptă crâncenă, mai rar. Noroc cu inima- tot ea, drăguța, i-a venit în ajutor. S-a oprit, ca un ceas pe care ai uitat să îl întorci – secundele devin minute, orele ani, anii eternitate.

Nici nu l-au plâns. De ciudă, așa, ca să nu aibă sufletul omului liniște. Dar Ion le privea de sus, cu o fericire pe care nu o simțise niciodată.

Din ajutorul de înmormântare, fetele și-au cumpărat telefoane. Toată lumea avea. Lilica, neobișnuită cu munca, vânduse cele câteva pogoane de pământ rămase de pe urma răposatului. Tot ce-și mai dorea acum era să își vadă fetele măritate. Nu după mult timp, își găsise și ea pe cineva, care să-i încălzească patul – Zoltan, un ungur, propășit prin satul lor.

Bărbatul era bun și blând ca un miel și nu ieșea din vorba celor trei femei. Ba, mai avea și mașină, iar fetele îl obligau în fiecare sâmbătă să le ducă la oraș. Lilica era fericită. Uite că norocul dăduse peste ea, mai ceva ca orbul care intră în gard.

- Mamă, mă mărit, a anunțat-o într-o zi Elena. - Cu cine te măriți, tu, fato? - Cu Cătălin a lu Tănase. - Sărăcia aia? Da’ altul mai bun nu găsiși? - Lasă, că mi-a zis că a câștigat la loto, nu mai e sărac. - Haida, de! Păi de ce nu zici așa? Și cât a câștigat? - Nu știu, că nu mi-a spus.

Și Elena s-a măritat, scăpând-o pe mă-sa de grija ei. Vă amintiți când vă spuneam că fetele moșteniseră, pe linie maternă, o gură mare, slobodă și veșnic nemulțumită? Elena, obișnuită cu tată-său care nu-i ieșea din vorbă și apoi cu ungurul care îi făcea toate poftele, credea că la fel va fi și cu bărbatu-său. Numai că ăsta, după ce că nu câștigase la loto decât o amărâtă de Dacie, mai avea și nerușinarea să o pună la muncă. Iar dacă îndrăznea să comenteze, îi rupea gura pâna la urechi. După prima bătaie, Elena a dat fuga la maică- sa. Plină de sânge și de vânătăi, a cerut să vină acasă.

- Vezi-ți de treabă, fetițo, ce, eu te-am pus să-l iei ?

Și Elena s-a întors la bătăi și viață grea. Nu după mult timp, soră-sa, Geta, a rămas gravidă cu secretarul de la primărie. Când a văzut-o Lilica așa, era să-i crape inima :

- Proasto, cine te mai ia borțoasă? Trebuie să-l lepezi mai repede. - Lasă, mamă, că mă ia de nevastă. - Te ia pe dracu.

A doua zi, Lilica intrase ca furtuna peste secretarul primăriei, cerându-i socoteală pentru că îi lăsase fata gravidă:

- Tanti Lilico, jur că n-am atins-o pe Geta. Îmi place, dar n-am pus mâna pe ea. Nu-i copilul meu. Jur că nu e.

Lilica s-a dus într-un suflet acasă și și-a înfipt mâinile direct în părul Getei:

- Cu cine ai făcut copilul? Da’ să nu mă minți ! - Cu secretarul, ți-am zis. - Minți, că vin de la el. A jurat că nu te-a atins.

Geta a izbucnit în plâns.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

joi, 22 februarie 2018 Autor: Horia Alexandrescu

Tudorele, faci ceva?!

miercuri, 21 februarie 2018 Autor: Vergil Matei

CONSEMNĂRI. Culese de pe... redutele Plevnei

miercuri, 21 februarie 2018 Autor: Alexandru Ghillis

DA’ DE NOI, ROMÂNII, CE SE ALEGE?

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate