Boicotul opoziției siriene la conclavul rus pentru pacea separată în favoarea lui Al Assad. Pulsul planetei

Inițiativa rusă de organizare la Soci a unui așa-numit „Congres al Dialogului Național al Siriei”, în perioada 29-30 ianuarie, s-a dovedit un adevărat eșec, după ce o mare parte a opoziției siriene a boicotat reuniunea, iar participanții l-au huiduit din plin pe ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, când acesta citea mesajul Președintelui Vladimir Putin.

Motivul a fost uciderea a mii de sirieni pașnici in urma atacurilor aeriene ruse, ultimele derulate în provincia Idlib, chiar în ziua închiderii conferinței, ca urmare a unei pretinse retalieri împotriva „teroriștilor” din Jabath al Nusra, care doborâseră un avion de luptă Suhoi și-l omorâseră pe pilotul rus care se catapultase. Sirienii din opoziție erau bombardați de avionul rus, mai mult, principalii uciși de pretinsele bombe ghidate – având drept reper telefoanele celor din regiune la ora doborârii avionului – au fost de fapt civilii fără legătură cu insurgența.

De altfel, pretinsul Congres de la Soci a adunat mult prea multe controverse, inclusiv pe cele între membrii formatului Astana – Rusia, Iran și Turcia. Turcia nu a fost de acord cu invitarea kurzilor la reuniune, în timp ce trendul spre formarea unei păci separate în favoarea lui Bashar al Assad a fost la fel de puțin acceptabil pentru Ankara, aflată totuși în schimb de replici dure cu Washingtonul și statele europene pe temele interne și pentru intervenția sa în Nordul Siriei, în zona acoperită de Forțele Democratice Siriene, majoritar kurde, și de înarmarea și antrenarea PYG/YDP, forțele de protecție kurde, considerate legate de PKK și, deci, organizație teroristă în sine.

Reprezentanții unuia dintre grupurile majore ale opoziției, „Comitetul de negociere sirian“, a emis o declarație în care susține că reuniunea de la Soci este o încercare a Kremlinului, principalul aliat al lui Bashar al-Assad, de a împiedică procesul de negocieri de pace de sub auspiciile ONU. Nici Statele Unite, Marea Britanie sau Franța nu și-au trimis reprezentanții la Soci, deoarece, în opinia lor, delegația oficiala a Damascului a refuzat „cooperarea adecvată”.

Valentin Ceaușescu, apariție rară în public. Evenimentul pentru care fiul fostului dictator a ieșit din anonimat

Cătălin Cîrstoiu, la HAI România: „Să nu vă așteptați de la mine să mă retrag”. Video

În plus, unele state arabe și occidentale consideră că orice proces de pace separată subminează eforturile de pace ale ONU, iar varianta curentă de negociere avantajează regimul sirian, Rusia și Iranul. Opoziția siriană în exil a considerat evenimentul o pierdere de timp, George Sabra, reprezentantul opoziției politice siriene, considerând că e doar o reuniune care servește politicii Rusiei de ingerință în Orientul Mijlociu și de valorificare a propriilor interese.

Iar liderul kurd Hediye Yusuf, unul din autorii planurilor de autonomie kurdă pentru nordul Siriei, a spus că evenimentul nu va aduce nimic nou și, în nici un caz, ceva de valorificat. Reacțiile oficialilor ruși la această suită de boicoturi au fost acelea de a ignora realitatea și a merge înainte cu propriul plan. Astfel, nevoia de a valida și postura de câștigător diplomatic și politic pe teren, în Siria și Orientul Mijlociu, susținând acțiunile militare care au înclinat balanța în favoarea regimului Assad, a făcut ca să nu mai apară amânări ale conferinței.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, a susținut că dacă unii participanți nu au venit la congres nu oprește mersul înainte și nu subminează importanța congresului. Rusia nu așteaptă mari realizări în procesul de pace, dar Congresul a fost un pas important în direcția bună, susține Peskov. Aleksandr Lavrentiev, trimisul special al lui Putin în Siria, a spus că regretă decizia conducerii opoziției siriene de a nu se alătura conferinței, dar „speră ca bunul simț să prevaleze și să-și schimbe abordarea”.

Totuși, el susține că au participat câțiva membri ai altor fracțiuni de opoziție, care reprezintă toate straturile societății siriene. El aștepta selectarea membrilor unei comisii care să redacteze constituția Siriei și mai vroia ca delegații să facă un apel la sprijin pentru reconstrucția Siriei – evident pe banii Occidentului, în primul rând al statelor europene. De asemenea, s-au discutat, fără decizii, viitoarele alegeri în Siria și noul nume al statului.