Editura Evenimentul si Capital

BIOGRAFIA NEROMANȚATĂ A LUI SOV (II). Primele afaceri în Roman, PRĂBUȘIREA FNI, preluarea REALITĂȚII TV și CAȚAVENCU, CONFLICTUL CU SEBASTIAN GHIȚĂ

Sorin Ovidiu Vântu şi Sebastian Ghiţă
Autor: | | 4 Comentarii | 5353 Vizualizari

Continuăm descrierea succintă a controversatelor afaceri care au marcat biografia ultimilor 26 de ani a lui Sorin Ovidiu Vîntu. De la primele afaceri făcute în Roman, până la conturarea sa ca mogul media. Așa cum le-a descris EvZ de-a lungul acestor ani.


CITEŞTE ŞI: BIOGRAFIA NEROMANȚATĂ A LUI SOV (I). Cum a făcut DELAPIDAT O COFETĂRIE, a FĂCUT PUȘCĂRIE pe vremea lui Ceaușescu și A SEMNAT UN ANGAJAMENT DE INFORMATOR cu fosta Securitate

Sorin Ovidiu Vântu a început să fure din timpul regimului Ceaușescu. De-a lungul vremii, EvZ a publicat mai multe articole ce-l vizau pe Sorin Ovidiu Vîntu, încercând să deslușească meandrele biografiei sale. În acest prim episod vă redăm fragmente publicate în urmă cu câțiva ani din anchetele jurnalistice ce aduceau lămuriri importante la evoluția celui care este considerat a fi cel mai mare "inginer" financiar din istoria României, delapidările în care a fost implicat păgubind sute de mii de oameni. Iar pe el transformându-l într-un deținut de drept comun. CITIŢI DETALII AICI.


Afacerea În martie 1990, a deschis o consignaţie, iar până la sfârşitul anului avea deja o reţea de magazine, baruri, restaurante şi o antepriză de construcţii. Cum a făcut primul milion? "Aveam un video pe care-l închiriam Casei de Cultură cu 600 de lei pe săptămână. Ziarul mă costa 23 de bani bucata şi îl vindeam cu 5 lei. Vindeam 25.000 de ziare săptămânal. În vremea aceea, nu era niciun control, nimic", mărturisea Vântu în acelaşi articol din Capital.  În Bucureşti a ajuns în `93, unde a adus prima firmă înregistrată la Roman, Gelsor. Un an mai târziu a început comerţul cu certificate de proprietate. O fostă secretară îşi amintea că, pe vremea aceea, cei aproximativ cinci angajaţi mâncau împreună, dintr-o farfurie de plastic: "Câteva roşii, parizer, pâine, cumpărate în grabă". În 1994 avea 6 milioane de certificate de proprietate, însă în scurt timp a hotărât să vândă tot. "Nu mai aveam entuziasm. Vroiam să mă reprofilez pe alte afaceri. Guvernanţii îmi puseseră eticheta de mafiot. Controale peste controale veneau pe capul meu", le-a mai spus jurnaliştilor. 


CITEŞTE ŞI: BIOGRAFIA NEROMANȚATĂ A LUI SOV (III). Cum i-a DISTRUS CANDIDATURA LA PREȘEDINȚIE LUI GEOANĂ, relația cu COZMIN GUȘĂ și CTP, CONFLICTUL CU TRAIAN BĂSESCU

Un al treilea episod din biografia neromanțată a lui SOV include câteva momente importante din istoria ultimilor ani, așa cum le-a consemnat, la acel moment EvZ. Am păstrat pentru savoarea lecturii nealterate referințele temporale și comentariile făcute de ziariștii cotidianului nostru. CITIŢI DETALII AICI.


Apogeul  Sorin Ovidiu Vîntu nu era străin lumii afacerilor în anul 2000. Să ne gândim doar că episodul Bancorex se încheiase cu un an mai devreme, iar Vîntu fusese multă vreme acţionar al companiei de asigurări Omniasig. Însă, în 2000, afaceristul a avut parte de o intensă mediatizare, asociată prăbuşirii Fondului Naţional de Investiţii (FNI). Fondul, o structură de tip piramidal în care depunătorii de pe nivelele superioare (primii) câştigau enorm din depunerile depunătorilor de pe nivelele inferioare, a 301.000 de români, care visau la câştiguri fabuloase. Aceştia au depus sume uriaşe de bani între 1995 şi 2000. A rămas în amintire o reclamă a acelor vremuri, difuzată la toate televiziunile, în care o voce calmă le spunea telespectatorilor "Dormi liniştit când FNI lucrează pentru tine". Nu a rămas însă în amintire o declaraţie a lui Mugur Isărescu. Guvernatorul BNR explica simplu prăbuşirea unui fond care promitea randamente de cinci ori mai mari decât orice altă bancă din România vremii: "La câştiguri mari, oamenii trebuie să se aştepte la riscuri mai mari. Cei care nu au învăţat, îmi pare rău că o învaţă pe propriul buzunar".  Vîntu s-a lepădat de povestea FNI printr-o "inginerie". Înainte de prăbuşire, i-a vândut compania care administra fondul, Gelsor, Ioanei Maria Vlas. Aceasta a fost condamnată iniţial la 20 de ani de închisoare, apoi la 10, pentru ca în final să ispăşească o pedeapsă de aproape opt ani. În octombrie 2010, Vlas a fost eliberată din penitenciarul Târgşor. Cât despre Vîntu, după cinci ani de procese, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, dar faptele i-au fost prescrise. Cu alte cuvinte, a ieşit "curat" din afacerea FNI. Paguba din buzunarul celor peste 300.000 de români a fost estimată la 300 de milioane de dolari. 


CITEŞTE ŞI: BIOGRAFIA NEROMANȚATĂ A LUI SOV (IV). CONDAMNĂRI CU ÎNCHISOAREA în dosarul PETROMSERVICE, devalizării FNI și favorizarea lui Nicolae Popa

Continuăm publicarea succintă a principalelor puncte fierbinți ale biografiei lui SOV. Episodul acesta vizează principalele dosare in care a fost condamnat. CITIŢI DETALII AICI.


Colaboratorii Într-o analiză făcută în 2000, Europa Liberă arăta că SOV stabilise legături cu diverşi ofiţeri de Securitate de dinainte de Revoluţie. „Încă din 1997, şeful SRI, Costin Georgescu, afirma în Parlament că grupul Gelsor, care cuprindea 27 de firme, lucrează în proporţie de 90% cu ofiţeri ai fostei Securităţi sau ai actualului SRI”, se arată în respectivul material. Printre exemple erau daţi: Dan Hornea, directorul FNI Constanţa, fost şef al Serviciului de Contrainformaţii din Marina Militară; directorul FNI Mureş, Alexandru Pogăceanu, ofiţer SRI până în 1998, directorul FNI Cluj, Viorel Şopterean, ofiţer al SRI până la 1 martie 1999 sau directorul FNI Covasna, Gheorghe Cornea, fusese până în 1990 ofiţer de contrainformaţii economice Buzău.  Pentru a cumpăra cât mai multe  cupoane, Gelsor avea o reţea de peste 40 de centre în toată ţara. Sub conducerea lui Nicolae Popa, Gelsor devenise grup financiar cu activităţi de brokeraj şi pe piaţa fondurilor de investiţii, prin care se derulau şi tranzacţiile cu unităţi de fond de la FNI.   "Nu există instituţia financiară în lumea asta care să nu angajeze foşti ofiţeri de Securitate. Dintre cei 8.000 de salariaţi ai Gelsor, 47 erau foşti ofiţeri de securitate, poliţie sau alte servicii de informaţii, pensionaţi. [...] Cât am lucrat cu ofiţeri de Securitate, nu am avut probleme. Când am avut încredere în alţii, au apărut problemele" - Sorin Ovidiu Vîntu, 7 ianuarie 2002, la Marius Tucă Show. Sindicaliştii  Procurorii au susţinut că o parte din sumele pe care SOV le-ar fi trimis fostului director al Gelsor, Nicolae Popa, în Indonezia, ar fi urmat un traseu transfrontalier şi ar fi provenit din afacerile pe care Liviu Luca, unul dintre şefii sindicaliştilor, le-ar fi derulat pe spatele Petromservice, o companie înfiinţată de angajaţii Petrom.   Contul offshore al firmei Comac Ltd. din Nicosia, deţinută de Vîntu, cel prin care condamnatul Popa primea regulat bani, a fost capitalizat în perioada 2003 - 2007, cînd echipa Vîntu - Luca făcea avere asigurând mentenanţa companiei Petrom. Serviciile erau prestate prin intermediul Petromservice, firmă înfiinţată de sindicaliştii Petrom conduşi de Luca şi preluată apoi de Vîntu. Alte sume care au luat calea contului din Nicosia provin din participaţiile Petromservice în diverse firme, inclusiv în Banca Romexterra, sau din implicarea Asociaţiei Salariaţilor din Petrom în afacerile SOV-Luca.  Circuitul financiar a fost gândit de Sorin Ovidiu Vîntu. Pe 10 decembrie 2003, la Casa Sindicatelor din Ploieşti a avut loc Adunarea Generală a Acţionarilor Asociaţiei Salariaţilor din SNP Petrom, condusă de Luca. La acea şedinţă s-a cerut şi "abilitarea preşedintelui Consiliului Director, Liviu Luca, de a negocia şi încheia contracte de management în numele Asociaţiei Salariaţilor din SNP Petrom SA, în calitate de beneficiar, cu societatea Comac Limited". Dispoziţiile lui Luca au fost puse în aplicare imediat, iar compania salariaţiilor Petrom a început să plătească offshore-ul lui Vîntu. Mediatizarea  Până în 2002, Vîntu nu a apărut în presă, nu a avut declaraţii ample despre scandalurile FNI, Banca Română de Scont (BRS) şi Banca de Investiţii şi Dezvoltare (BID). O făcea pentru întâia dată la "Marius Tucă Show", emisiune cu o audienţă uriaşă la acea vreme. Emisiunea, difuzată dintr-un studio improvizat, din afara Antenei 1 (nu se ştie unde), începea cu prezentarea lui Tucă şi cu următoarele cuvinte ale lui Sorin Ovidiu Vîntu, care îşi motiva ieşirea în media:  "Mă simt dator, faţă de salariaţii mei, faţă de copiii mei, faţă de toţi cei care mă cunosc, şi în ochii cărora în ultimele luni mi-a fost jenă să mă uit, ca urmare a unor campanii de presă care m-au transformat, din punct de vedere mediatic, într-un soi de monstru, piaza rea, simbolul corupţiei societăţii româneşti. Am decis că este momentul să apar la un post de televiziuni şi să dau explicaţiile pe care, din nefericire, nu le-am dat la momentul potrivit. Şi nu le-am dat pentru că am apreciat, am avut încredere în permanenţă în bunul simţ şi în capacitate de analiză a poporului român. Am gândit că cetăţenii României îşi vor da seama că e o campanie de presa la adresa lui SOV, omului de afaceri SOV. Scuzaţi-mi dicţia, nu m-am obişnuit cu dantura". "Asasinul"  Pus de Marius Tucă, într-un interviu controversta prin absența întrebărilor-cheie, să comenteze zvonurile din presă, potrivit cărora ar fi ordonat asasinarea lui Cătălin Harnagea (director al SIE între 1997 şi 2001), Sorin Ovidiu Vîntu a râs de aceste acuzaţii (formulate de Petre Mihai Băcanu în "România Liberă"), spunând că "până la asasinat e o cale foarte lungă". "Eu nu sunt un asasin, ştie dumnealui mai bine dacă are probleme de acest gen", a spus Vîntu. Ulterior, a adăugat: "Eu nu asasinez, eu sunt om de afaceri". Cert este că Parchetul General a făcut o anchetă superficială la accea vreme. Evenimentele ulterioare vor dovedi că SOV avea apucături de acest fel În aceeaşi emisiune, Vîntu a fixat câteva repere ale ascensiunii sale financiare: de la apartamentul cu patru camere, "cu chirie", din decembrie 1989, la cele 27 de milioane de dolari din momentul 1995, când au demarat acţiunile FNI. În urma fondului, a câştigat 3 milioane de dolari, susţine Vîntu, care se consideră mai degrabă păgubit de FNI. "Dacă investeam în bancă", spunea Vîntu, cele "15 milioane de dolari investite în FNI", "aş fi câştigat 6,8 milioane, aşa am câştigat doar 3 milioane". Apoi, a întârit spusele: "Nu eu o spun, documentele o spun".  Divorţul  După 14 ani de căsătorie, din care a rezultat şi un copil, soţii Vântu, Angelica şi Sorin, decid să divorţeze în 2001. Fosta soţie ceruse jumătate din averea soţului, estimată neoficial la o sumă de aproximativ 50 de milioane de euro. Aceasta spunea că soţul ei avea 136 de case şi apartamente.La momentul divorţului, SOV pusese la Judecătorie o listă cu bunurile comune ale familiei, printre care era trecute în jur de 25 de societăţi comerciale. În cele din urmă, soția a fost de acord să primească o casă, să primească custodia copilului şi o pensie alimentară lunară de 2.000 de dolari. În ciuda divorţului, afacerile lui SOV prosperau. În anii 2002 şi 2003, SOV era pe locul 5 în topul "Cei mai bogaţi 10 români", realizat de Capital, cu o avere estimată la 400 – 500 de milioane de dolari.  Amorul  În vara lui 2002, Vântu intra din nou în atenţia mass media, după ce suferise un accident grav cu şalupa în Delta Dunării. Ambarcaţiunea "Vifor" s-a ciocnit de o dragă pe canalul Caraorman, la aproximativ 30 de kilometri de Tulcea. SOV şi-a pierdut cunoştinţa şi a fost transportat de urgenţă cu un elicopter la spital.  După accident şi divorţ, controversatul afacerist o întâlneşte pe Graţiela Mihaela Giolu, cunoscută publicului drept fata de la contrabas din formaţia Amadeus. Graţiela e cu 30 de ani mai tânără decât Vîntu.  Caracterizarea  Îi place să îşi petreacă timpul liber pescuind în Delta Dunării, unde merge în fiecare weekend: „Iubesc Delta. Merg acolo şi pescuiesc din când în când, dar întotdeauna arunc peștii pe care îi prind înapoi în apă”. Apropiaţii îl caracterizează ca fiind un om complex: intuitiv, tenace, dar şi impulsiv, avid de cunoştinţe, acuzat uneori de sindromul Ceauşescu, dornic să ţină în mâini toate deciziile, ambiţios şi încăpăţânat, cu puterea de a reveni asupra hotărârilor luate deja. Cum îl caracterizau jurnaliştii într-un articol apărut în Capital, în 2001? "Tanti Lenuţa, bucătăreasa pe care a adus-o cu el de la Roman, îi găteşte ardei umpluţi. Este servit fără pretenţii. Lângă farfurioara cu smântână stă una cu mămăliguţă.Este îmbrăcat în blugi, cu un pulover de lână. Fireşte, nu poate renunţa la jocul teatral care, de altfel, îl caracterizaează." Tot acestora le spunea că: "98% din ceea ce am realizat este rezultatul gândirii altora. Restul de 2% este capacitatea mea de a da viaţă viselor oamenilor de lângă mine". 

MOGUL DE PRESĂ

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Justiţie

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate