Editura Evenimentul si Capital

Clasa specială de fizică de la Liceul Dimitrie Cantemir. Berbecii au un moment de echilibru, Fecioarele au un program încărcat | Horoscopul lui Dom' Profesor

16-05/horoscop-465x390
Autor: | | 0 Comentarii | 4230 Vizualizari

Pe 20 martie s-au născut : Publius Ovidius Naso, Henrik Ibsen, B. F. Skinner, Benajamino Gigli, Sviatoslav Richter, William Hurt, Alexandru Ioan Cuza, Gavril Musicescu, George Topârceanu, Theodor Aman, Constantin Palade.

În calendarul creştin ortodox se pomenesc Sf. Cuv. Mc. ucişi în M-rea Sf. Sava cel Sfinţit şi Sf. Ier. Nichita Mărturisitorul.

 

În „kalendar” nimic, să ne amintim că am pomenit pe 8 martie despre sărbătorile echinocțiului de primăvară. Da, pentru că la ora 12:28:39 (sursă Dr. Harald Alexandrescu) Soarele taie, în ascensiunea lui oblică pe calea lui, pe ecliptică, ei bine, taie ecuatorul celest. Convențional Soarele părăsește Zodia Peștilor și intră în Zodia Berbecului.  Începe un alt an astrologic, considerat de mulți autori cel de al 7525-lea de la Facerea Lumii. Tot după unii autori, a fost discuție pe Dimineața Astrologilor, dar până la urmă ne-am înțeles, este anul lui Mercur.

 

Pentru multe popoare, populații și îi amintesc numai pe iranieni, azeri, afghani, turkmeni, tadjici, iuguri, gujarati, dari, kurzi, kazahi, kirkizi, osetieni, tati, pashto, uzbeci, georgieni și chiar unii albanezi, ei bine este Anul Nou – Now Ruz. Cam jumătate de miliard de oameni sărbătoresc începerea unui an nou, exact la secunda echinocțiului a fusului orar respectiv, ora locală, nu la miezul nopții. Iranienii, de exemplu intră, pe 21 martie, 1 Farvardin, în al 1396-lea an islamic, sau în al 2576-lea an imperial.

 

Fiind anul lui Mercur, mesagerul, zeul comunicării, dar și protectorul hoților, mă tem că o să avem un an plin de fake news. De exemplu peste tot în presă se spune că intrăm în primăvara astronomică. Cute, but wrong! – vorba celor doi căței. Acum intrăm în primăvară, pur și simplu, primăvara începe de la echinocțiul de primăvară și ține până la solstițiul de vară. Nu este vina mea că s-a făcut o catastrofă din calendar și că nu mai corespund datele calendaristice cu anotimpurile și fenomenele naturale. Primăvara nu începe la 1 martie, îmi pare rău, ca dovadă - ghioceii au apărut astăzi în curtea mea. Ar trebui o adaptare, o resetare a acalendarului, dar nu vreți să știți cât ar costa, așa că s-a renunțat. Rețineți, nu primăvara astronomică, ci pur și simplu primăvara!

 

Mai am ceva pe inimă. România lui Ceușescu, România comunistă?!! Din nou, cute but wrong! Cred că cel mai corect ar fi România din timpul războiului rece. Se vorbește de o Românie dintre cele două războaie, de o Românie pașoptistă, nu cred că România poate fi blamată pentru ceva, orice, așa că o să vă povestesc o istorie adevărată din timpul României din perioada războiului rece. Nu a fost nici a lui Ceaușescu, nici comunistă, am fost bine plasat ca să observ că tăticii și mămicile colegilor mei de la Liceul 24, nu erau deloc comuniști, decât în public sau la ședințele de partid, erau niște oportuniști, niște găști care se luau de gât pentru putere și bani, niște ne-trebnici ca și cei de astăzi, vorba lui Andrei Pleșu.

 

Cum am ajuns la faimosul Liceu 24, coleg cu Nicu Ceaușescu & Co.?

Este o poveste pe care o să v-o spun acum, de echinocțiu nu au loc doar banchetele masonice, ci arhimagii şi astrologii pot să spună, nepedepsiţi, unele adevăruri incomode. Doar măreţul Sfinx este poziţionat perfect cu axa, cu faţa, către gradul de zodiac unde răsare Soarele la echinocţiul de primăvară!

 

Când am dat examenul pentru liceu, un examen greu pe timpul meu - s-a demixtat, învățământul și educația au trecut tot timpul prin reforme și schimbări care de care mai paradoxale. Așa că am fost obligat să dau examen la Liceul Dimitrie Cantemir, care era de băieți, părăsind cu mari regrete Liceul nr. 10, Zoia Kosmodemianskaia, pentru care am și astăzi o mare slăbiciune. Am intrat printre primii, țin minte că parcurgeam listele de admiși, începând de la coadă. Nu mă găseam și începusem să cam transpir, când, iată pe un onorabil loc 8 și pe subsemnatul, din câteva sute de candidați. Clasa a noua am făcut-o, la dorința tatălui meu, filogerman, la o clasă care avea, a doua limbă străină, germana. Am terminat cu un premiu, premiul trei, fără sforțări și meditații, ba ducându-mă mai tot timpul la filme, era epoca superproducțiilor americane și a filmelor franțuzești cu Alain Delon și Jean Gabin. În toamnă, când am revenit la Dimitrie Cantemir mi s-a spus să vin cu unul dintre părinți. Pe scurt se constituise din premianții celor șase clase paralele o clasă specială. Urma să studiem aprofundat fizica și matematica. Șase ore de fizică pe săptămână, șase ore de matematică. Era necesar acordul scris al părinților. Câțiva nu au fost de acord, dar au existat cereri, în scris, de la părinții altor copii care nu fuseseră premianți, care au văzut în această clasă specială o oportunitate. Până la urmă clasa specială de fizică de la Liceul Dimitrie Cantemir a avut 21 de elevi. Profesorul de fizică era domnul Șerbănescu, fost profesor universitar, scos din învățământul superior pentru legăturile lui cu legionarii. Un geniu pedagogic, spun asta cu toată certitudinea. Profesoara de matematică era formidabila doamnă Cernica, profesor emerit, gradul I, cea care, pe atunci, anima Gazeta Matematică. Dar, destul de des primeam vizitele unor profesori universitari, care țineau cursuri.

 

Iarna, cred că în februarie 1965, au început Olimpiadele școlare. La etapa pe raion, așa se numea pe atunci, toată clasa a trecut. La etapa pe București, am rămas șase. Pe țară, toți șase am fost premiați, eu am luat locul doi, Relu Preoteasa locul întâi și ceilalți restul. A fost o înfrângere zdrobitoare a școlii de fizică de la Botoșani, care era abonată, până atunci, la titlurile olimpice la fizică.

 

La fel s-a înâmplat și în clasa a zecea și în a unsprezecea. Clasa specială de fizică de la Liceul Dimitrie Cantemir aduna mai toate premiile olimpice de la Olimpiadele de fizică și matematică. La etapa pe țară, în clasa a unsprezecea, premierea a fost la Liceul Sf. Sava. Așa îi spunea toată lume, cred că avea un număr și un nume, dar nu le-am știut niciodată. Am luat premiul doi pe țară, din nou. Premiul era din multe cărți de fizică, un pachet mare și de o tabără de pregătire pentru Olimpiada Internațională de la Viena. România, în acel an, 1968, urma să participe. Când am primit pachetul de cărți am făcut un gest, văzusem într-un film. Am dat cărțile unei fete care se clasase modest, luase doar mențiune, la clasa a noua. I-am spus că o să-i trebuie dacă vrea să intre în rândurile premianților. Am fost aplaudat și am atras atenția. La sfârșit m-a abordat un profesor care s-a recomandat a fi profesorul de fizică Fălie de la Liceul nr. 24. M-a condus acasă cu mașina lui și, pe drum, am încheiat o înțelegere. Urma să mă transfer în clasa a 12-a la Liceul nr. 24 și să obțin un titlu olimpic pentru acel liceu. Pretextul era că Liceul 24 este mai aproape de casă. Aș fi făcut parte din prima promoție care termina liceul. Până atunci, Liceul 24 nu strălucise la Olimpiadele tehnice, ce mai, a fost o catastrofă, nu se trecea de raion. Mai bine era la sectorul umanist. Așa că au apelat la mercenari. La mine. Condiția mea era să nu mă plictisească cu prezența la școală și cu celelalte materii, altele decât fizica și matematica. În toamna anului 1968 m-am prezentat la Liceul nr. 24. Când am auzit la catalog numele colegilor mei, m-a apucat amețeala. Bun, povestea mea se cam cunoștea, la Liceul 24 nu se intra oricum. Am intrat în grațiile clasei a 12-a B, erau doar două clase paralele, când i-am dat o lecție profesoarei de matematică, nu am știut niciodată cum o chema, i se spunea dințoasa - matematica învățată de la doamna Cernica era un kung fu mult superior!

 

Apoi faptul că puteam să lipsesc oricând și să mă ridic și să plec de la extemporalele neanuțate, sau să refuz să ies la tablă, îmi conferea un fel de aură de băiat rău. Bun, eram un mercenar și mi-am făcut treaba, în acel an am adus Liceului 24 un titlu de Olimpic pe țară, la fizică, din nou un meritat loc doi, eram abonat la locul doi. Primul întâi îl luaseră cei de la Cantemir, parcă uriașul Cătălin Mureșeanu, devenit apoi cel mai bun specialist în robotică de la... NASA!

 

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate