Dosar de răsunet cu funcționari de primărie prinși în flagrant cu mâinile adânc înfipte în plase cu bani mici.

 S-a lăsat cu arestări, denunțuri, recunoașteri, martori mulți și organe specializate încununate de glorie.

Dosarul a staționat aproape 20 de luni la urmărire penală, pe motiv de măsuri preventive, averi sechestrate, meșteșuguri avocățești și altele.

Iată-ne, în sfârșit, în fața unui judecător aleatoriu ales să împartă dreptatea.

Inculpații, de-acum toți liberi, își nuanțaseră treptat declarațiile inițiale, ajungând până la a contesta existența flagrantului și a modului în care faptele fuseseră consemnate la fața locului.

Judecătorul, om chibzuit, măsurat la vorbă și distant, încuviințează audierea martorului care asistase la flagrant.

În fața noastră se prezintă o domnișoară cu mers apăsat și ochi ce căutau superior a ceartă.

Pare ușor deranjată de postura de martor, iar atitudinea ei parcă ne spune că justiția nu trebuie înțeleasă de toți proștii.

Răspunde întrebărilor instanței cu glas de școlar premiant și pare mai degrabă o remorcă a acuzării, decât un personaj chemat să aducă lămuriri în bezna probelor din dosar.

- Ați fost martor asistent la data de 23 noiembrie când a avut loc flagrantul.

- Da.

- Ce ocupație aveați la acel moment?

- Eram studentă.

- Și în prezent cu ce vă ocupați?

- Sunt procuror. La auzul acestor vorbe, inculpații oftează adânc, de parcă cineva i-ar fi așezat într-un scaun electric colectiv.

- Povestiți ce vă amintiți.

- Îmi aduc aminte că îl însoțeam pe investigatorul sub acoperire care urma să înmâneze pachetul. Era întuneric și foarte mare gălăgie în jur.

- Vă referiți la cele două genți diplomat care s-au găsit asupra inculpaților? Întreabă judecătorul.

- Nu. Era un pachet învelit în hârtie maro.

- Continuați.

- Inculpatul a luat pachetul, l-a desfăcut la un colț și a plecat spre mașină. Așa cum am spus, în club era foarte mare agitație. Se ridică unul din avocații inculpaților.

- Domnule președinte, cred că martora vorbește despre un alt flagrant. Domnișoara se oprește și privește spre complet cu un aer de prințesă ofensată.

- Domnule avocat, haideți să continuăm. Tragem concluzii la final.

- În momentul în care inculpatul se apropia de mașină, doamna procuror și ofițerii care o însoțeau l-au înconjurat pentru a-l prinde în flagrant. Acesta s-a speriat, a aruncat pachetul și a luat-o la fugă printre casele din jurul clubului, ajungând la lac.

 Cu o zdrobitoare greșeală tactică, procurorul de ședință se ridică și cere lămuriri.

-Domnule președinte, ne poate preciza martora ce conținea pachetul?

- Mi-ați citit gândurile. Martora, fluturând un zâmbet batjocoritor, răspunde neîntrebată :

- Droguri, normal. Despre ce vorbim?

- Doamnă, la câte proceduri de acest gen ați participat până acum?

- La una singură.

- Deci o singură dată, la un trafic de droguri? Ca să fim bine înțeleși.

- Așa este.

Inculpații, acuzați cu toții de luare de mită (sub formă de bani, nicidecum de droguri) vociferează. Martorul asistent, care confirmase flagrantul prin semnătură, vorbea despre droguri și urmăriri, fără să aibă habar că avea în față funcționari publici acuzați de luare de mită.

Justiția era profund ultragiată, iar mulțimea cerea socoteală.

- Dar banii doamnă, ce știți dumneavoastră despre bani?

- Nu știu nimic despre niciun ban. Am mai spus că în pachet erau droguri .