Editura Evenimentul si Capital

Bacteriile UCIGAŞE rămân în spitale. Medicii, lăsați să lupte singuri cu ele. Numărul infecțiilor intraspitalicești din România, un MISTER. Medic: "Principalul inamic nu e curățenia din spitale, ci lipsa infirmierelor"

Mulți dintre pacienții din spitale se internează cu o boală și ies cu mai multe, în ciuda eforturilor medicilor de a-i vindeca FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Autor: | | 11 Comentarii | 2742 Vizualizari

Numărul infecțiilor intraspitalicești din România continuă să rămână un mister. Ieri, la Spitalul de Arși, s-a recunoscut adevărul: au murit trei răniți la Colectiv din cauza acestora

Trei dintre cei 27 de răniți la clubul Colectiv internați la Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri din București au murit aproape sigur din cauza infecțiilor nosocomiale”, a declarat, ieri, Adrian Stănculea, șeful Secției ATI. Acesta nu a precizat dacă răniții ar fi putut fi salvați în condițiile unui transfer rapid la clinici din străinătate. Totodată, reprezentanții spitalului au admis că este foarte posibil ca pacienții trimiși în străinătate să fie și ei infectați.

„Arșii mor din cauza infecțiilor, să ne înțelegem”, a explicat dr. Sorin Paveliu, expert în sănătate la Societatea Academică Română (SAR). La aceștia, riscul de a face septicemie e foarte mare pentru că dispare prima barieră care stă în calea infecțiilor: pielea. Ca urmare, riscul de infecție crește exponențial.

Acest risc a fost amplificat din secunda în care pacienții au fost internați în spitalele din București, mai spune Paveliu, și asta nu din vina medicilor care au luptat eroic să-i salveze.

Infecții nosocomiale există în toate spitalele din lume, spune la rândul ei dr. Elena Copaciu, președinta comisiei ATI a Colegiului Medicilor din România și medic la Spitalul Universitar de Urgență din București. Ea a admis că în instituțiile sanitare bucureștene, cu excepția Spitalului de Arși, nu există nici capacitatea și nici experiența pentru a trata pacienți cu arsuri grave. „Nu este vorba doar de susținerea funcțiilor vitale, ci de calitatea aerului, de condițiile de izolare”, a explicat aceasta. 24 de răniți la Colectiv au fost tratați în acest spital, potrivit statisticilor Ministerului Sănătății.

Spitale fără niciun caz raportat

Declarația făcută ieri de dr. Stănculea a reaprins discuția despre un adevăr arhicunoscut, dar niciodată asumat de autorități. Și anume acela al numărului real al infecțiilor intraspitalicești. Statistic, România stă excelent. Are cele mai puține infecții raportate la numărul de pacienți comparativ cu țările din Vest. Astfel, dacă în Franța sau în Germania proporția este între 7 și 15% din numărul de cazuri, România are doar 0,5%. „Aceasta nu înseamnă că avem doar atât”, spune dr. Geza Molnar, medic epidemiolog, fost consilier în Ministerul Sănătății care admite că, în realitate, cifrele sunt mai mari. „Studiile-santinelă derulate în ultimii doi ani în 12 spitale din România au arătat că ne situăm pe la 5% incidenți, adică stăm mult mai bine decât cei din Vest”, mai spune dr. Molnar.

El a admis însă că în timp ce spitalele din Iași și Cluj raportează o incindență de 0,58% a infecțiilor intraspitalicești, sunt spitale - și nu puține- în România care nu raportează, cu anii, niciun caz. Rugat să precizeze care sunt acestea, dr. Molnar a declarat că ar prefera să nu le numească.


Cele mai expuse secții în fața infecțiilor intraspitalicești sunt cele de transplant, hematologie și mari arși


Există însă un Ordin de Ministru al Sănătății nr. 916/2006 care îi obligă pe medici să raporteze aceste cazuri și unde sunt prevăzute toate protocoalele care trebuie urmate în caz de infecții intraspitalicești. De ce se feresc medicii să raporteze? În primul rând, spune dr. Geza Molnar, pentru că nu se înțelege că aceste infecții sunt o realitate peste tot în lume. În al doilea rând, managerii de spitale nu vor să se complice cu inspecții de la Direcțiile de Sănătate Publică, controale care ar putea descoperi și alte nereguli. Ultimul motiv ar fi acela că sancțiunile financiare nu au fost suficient de drastice.

Întrebați despre raportarea numărului de infecții la DSP-uri, managerii contactați ieri de EVZ fie au spus că toate aceste situații sunt raportate, fie și-au închis telefoanele. Directorul medical de la Spitalul Universitar de urgență din București, dr. Dragoș Davițoiu, ne-a spus că spitalele de urgență au un număr mai mare de infecții. „Toată lumea raportează. Noi raportăm, nu ne ferim. Nu e motiv de mândrie și e o percepție greșită că la noi nu există infecții intraspitalicești. Există însă protocoale și proceduri ale spitalului avizate ISO (standard de calitate la nivel național) care trebuie urmate și pe care personalul le cunoaște. De la spălatul pe mâini până la dezinfecția suprafețelor săptămânal sau chiar zilnic”, a afirmat dr. Davițoiu. Rugat să precizeze câte infecții nosocomiale a raportat instituția sanitară la DSP, acesta a spus că nu deține această informație. Reprezentanții DSP București nu au fost nici ei de găsit ieri. Secretarea ne-a spus că „sunt toți în ședință chiar pe acest subiect” și ne-a invitat să trimitem întrebările în scris pentru a ni se răspunde „în termenul legal”. Reprezentanții Ministerului Sănătății nu au fost nici ei de găsit pentru a face precizări.

Soluția, la mâna Ministerului și a CNAS

Că din punct de vedere al hârtiilor suntem blindați admite și dr. Sorin Paveliu care dezvăluie însă o altă față a unui sistem de sănătate care îi lasă pe medici descoperiți în fața acestor situații. „Din experiența mea personală vă spun că acum doi ani socrul meu care avea și o vârstă înaintată a avut nevoie de o intervenție chirurgica-lă și toți medicii mi-au spus că există riscul unei infecții intraspitalicești foarte mare. Aceasta pentru că pacientul nu se putea ridica din pat. Dacă pacientul nu se poate mobiliza poate face o pneumonie, secrețiile băltesc, iar germenii care ajung în organism găsesc un mediu de cultură propice. Principalul inamic nu e curățenia din spitale, ci lipsa infirmierelor”.

Lipsa paturilor speciale care costă foarte mult – chiar și 20.000 de euro – amplifică această situație. Un al treilea motiv pentru care medicii nu raportează ține de administrație. „Infecțiile nu sunt raportate pentru că ar trebui să se închidă secția. În contractul- cadru însă nu sunt prevăzute fonduri pentru închidere, ci se plătește ceea ce se prestează. Ca director, cum să închizi două luni? Cu ce plătești salariile, ce faci cu celelalte secții? Și atunci, ei nu raportează, dar duc o luptă crâncenă cu infecțiile, dar nu închid”.

Traian Băsescu: „Nu vă faceți că nu știați din 2008”

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Sănătate

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate