Cristina Tunegaru, profesoară de limba română la gimnaziu, consideră că elevii trebuie încurajați să gândească singuri, nu să reproducă mecanic textele altora

O tânără și frumoasă profesoară care predă limba română la o școală gimnazială din București a ales o modalitate atipică pentru a protesta în legătură cu programa școlară, pe care o consideră învechită, înțepenită în cutume și dogme care n-ar avantaja dezvoltarea individuală a copiilor. În acest sens, Cristina Tunegaru a transmis un mesaj edificator: „Autodenunț: Subsemnata, profesoară de română, declar că nu respect, în mod premeditat, programa școlară de limba română, asemenea unui element dușmănos: nu citesc cu elevii mei poeziile de Eminescu, „Amintirile” lui Creangă, baladele populare, pastelurile de 150 de ani, nuvelele lui Slavici; nu dictez comentarii, nu arunc în brațe interpretări și nu le cer să învețe pe dinafară teorie literară despre genuri și specii”.

O prefer pe Magda Isanos, dar și pe Arghezi sau Shakespeare

Ce oferă, în schimb, profesoara revoltată? Ne lămurește imediat: „Declar de asemenea că, în schimb, citesc cu elevii mei poezii frumoase de Magda Isanos sau Tudor Arghezi, texte din literatura universală ca „Micul Prinț” sau „Cartea junglei”, fragmente din marii autori ai literaturii universale ca Cervantes sau Shakespeare, exersăm lectura activă, ne exprimăm opiniile, le motivăm, învățăm să fim sinceri, asertivi”.

Mai mult, Cristina Tunegaru avertizează că nu va respecta nici programa viitoare: „Fac cunoscut că nu voi respecta nici viitoarea programă care îmi cere să selectez numai texte ale autorilor români clasici menționați mai sus. Voi continua să propun elevilor mei n u - m a i l e c - turi care să-i atragă spre literatură, să sădesc în ei o sămânță de bucurie a lecturii”.

Îi învață pe copii să scrie corect, nu să teoretizeze

Cristina Tunegaru a continuat: „Recunosc că lucrez cu elevii mei mai ales exerciții de gramatică normativă pentru învățarea scrierii corecte, că sar peste noțiuni de gramatică teoretică pentru care elevii mei nu sunt pregătiți la un moment dat.

Pentru că eu cred că educația se face prin motivare pozitivă, bucurie, joc, stârnirea curiozității, prin colaborare și comunicare vie între profesor și elev într-o limbă actuală și pornind de la ceea ce-i este cunoscut și drag copilului, prin deschiderea spre cultura națională și universală”.

Culegerea care dă peste cap „autodenunțul”

Cristina Tunegaru s-a revoltat pe Facebook, dar anul acesta n-a ratat șansa de a publica o culegere destinată elevilor, pe coperta căreia era specificat clar: „Lucrare elaborată în conformitate cu programa școlară în vigoare”. Deh, una scriem pe Facebook, alta în manualele alternative!

„Călcată” de inspectorii școlari

De remarcat că, la puțin timp după mediatizarea „revoltei”, Cristina Tunegaru a intrat în vizorul inspectorilor școlari: „Înțeleg că în urma „autodenunțului” meu urmează să fiu inspectată. (…) Probabil că nu mai avem o cincime dintre elevi care abandonează școala și nici 42% dintre absolvenții de gimnaziu analfabeți funcțional. Ar fi extraordinar! Ce mă intrigă e că verificarea se va axa pe hârtiile produse și că nu interesează progresul elevilor mei, rezultatul final al activității didactice. Eu îi aștept pe domnii inspectori la ore să vadă entuziasmul copiilor care au citit prima carte din viața lor, să vadă scânteia din ochii lor când descoperă că la disciplina limba română contează opiniile și ideile lor, și nu reproducerea a ceea ce au spus alții. Cred că asta ne dorim în clase, nu câte 25 de prizonieri ai comentariilor scorțoase care așteaptă cu înfrigurare clopoțelul eliberator”.

Eminescu nu e de nasul copiilor de 11 ani

Cristina Tunegaru a explicat și de ce nu poate preda elevilor săi „subiectul” Eminescu: „Predau la gimnaziu, elevii mei au 11 - 15 ani. Le citesc copiilor „Călin (file din poveste)”, „Lacul” sau fragmente din „Memento mori” cu glasul tremurat de emoție și cu un nod în gât pe care îl ascund cu greu. (…) Dar singurul lucru cu care rămân elevii mei de 11 ani după lectură e emoția mea; sunt prea tineri și prea puțin experimentați să înțeleagă texte de o asemenea dificultate, despre moarte și trecerea timpului, despre tinerețe, puritate și durere; sunt toate emoții pe care ei nu le-au trăit. Sunt copii, nu știu ce înseamnă toate acestea (…). Eminescu e fascinant, dar nu e pentru copiii de 11 ani”.