Editura Evenimentul si Capital

Au ucis mai mult decât toate războaiele iar omenirea a fost neputincioasă

Omenirea s-a confruntat constant cu numeroase epidemii care au făcut ravagii în rândul populaţiei
Autor: | | 0 Comentarii | 989 Vizualizari

Oamenii din vremuri străvechi se confruntau şi ei cu tot felul de boli. Se puteau îmbolnăvi din cauza microbilor din apă, hrană sau mediu, iar ocazional grupurile umane puteau fi decimate de aceştia. Totuşi, abia odată cu organizarea oamenilor în comunităţi mari au căpătat şi bolile contagioase proporţii covârşitoare. Incidenţa a crescut şi odată cu domesticirea animalelor. Adunând provizii, oamenii au atras şobolani şi şoareci, iar construind fântâni au favorizat apariţia ţântarilor. De fapt, în mod ironic, evoluţia umanităţii a mers mână în mână cu creşterea pericolelor.

Variola. Înainte de colonizarea din Lumea Nouă, Americile găzduiau peste 100 de milioane de oameni. Din secolul al XV-lea epidemiile au redus acest număr până la 5-10 milioane. Europenii au adus cu sine o mulţime de boli împotriva cărora nativii nu au avut cum să lupte. De departe pe primul loc în topul mortalităţii a fost variola, foarte contagioasă şi declanşatoare de febră, dureri şi iritaţii severe. Deşi a fost creat un vaccin în 1796, epidemia a continuat să se răspândească. Chiar în 1967, virusul variolei a ucis 2 milioane de oameni, dar după aceea Organizaţia Mondială a Sănătăţii a depus eforturi mari pentru a eradica virusul prin vaccinarea în masă. Şi într-adevăr, în 1977 s-a înregistrat ultimul caz de variolă contractată în mediul natural.

Gripa din 1918. Numită şi gripa spaniolă, boala de la finele primului război mondial a făcut 20 de milioane de victime în doar câteva luni. Într-un an a dispărut, dar în total a luat undeva între 50 şi 100 de milioane de vieţi, fiind probabil cea mai gravă pandemie din istoria umanităţii. Nu a fost vorba de o gripă obişnuită, ci de o nouă tulpină, iar cercetătorii bănuiesc că s-a transmis de la păsări la oameni în vestul american după care s-a răspândit rapid pe fondul războiului. Simptomele erau similare cu cele de la gripa normală, dar plămânii se umpleau rapid cu lichid, victimele murind sufocate.

Ciuma. Puţine boli îngrozesc atât de tare prin imaginile morţii oferite de tragedia în care a pierit jumătate din populaţia Europei în 1348, precum şi multe alte grupuri umane din China şi India. Boala a urmat căile comerciale şi s-a infiltrat pe câmpurile de luptă, contribuind la schimbări în structurile de clasă sau politicile globale. Cercetările recente ar putea aduce noi lămuriri despre această pandemie, suspectându-se faptul că ar fi de fapt vorba despre un virus hemoragic de tipul ebola şi nu de ciumă bubonică cu formă incipientă de pneumonie.

Malaria. Date privind impactul malariei asupra umanităţii există încă de acum 4000 de ani în scrierile greceşti, indiene sau chineze. Chiar şi atunci, oamenii de ştiinţă au făcut legătura cu apele stătute, mediu propice pentru ţânţarii care contractează microbii de tip Plasmodium şi îi pottransmite oamenilor. Simptomele includ febră, frisoane, transpiraţie, dureri musculare. Deşi statisticile cu privire la numărul de victime din epoca antică sunt greu de efectuat, impactul poate fi dedus examinând rata de îmbolnăvire a celor cu activităţi în zonele afectate: de pildă, în 1906, SUA a angajat 26.000 de lucrători pentru a construi canalui Panama, dintre care 21.000 au fost spitalizaţi. În războiul civil american se pare că au murit în jur de 10.000 de oameni, alţi 60.000 de soldaţi au decedat în Africa şi Pacificul de Sud în timpul celui de-al doilea război mondial. După acesta, SUA au luat măsuri folosind insecticide puternice interzise ulterior. Malaria continuă să reprezinte o problemă majoră în Africa Subsahariană, unde annual se înregistrează cam 350 de milioane de cazuri, dintre care un milion fatale.

Tuberculoza a făcut şi ea ravagii de-a lungul istoriei. Textele antice oferă detalii despre evoluţia simptomelor, iar dovezi ale bolii s-au depistat inclusiv la mumiile egiptene. Boala se răspândeşte în aer, afectând în primul rând plămânii, provocând dureri în piept, scădere în greutate, febră, tuse cu sânge. În Europa, ciuma albă, cum se mai numea, a fost din secolul al XVII-lea printre cele mai mortale boli, ucigând unul din 7 pacienţi infectaţi. Nici America colonială nu a evitat problema. În 1944, medicii au elaborat un antibiotic cu streptomicină şi progresele ulterioare au temperat fenomenul, dar nu la-u eradicat. Tuberculoza înca mai ucide în jur de 2 milioane de oameni annual, revenind în forţă în anii ’90 din cauza unor tulpini rezistente, sărăciei globale şi lipsei de prevenţie.

Holera a reprezentat până în secolul al XIX-lea un pericol doar în India, dar odată cu dezvoltarea rutelor comerciale spre China, Japonia, Africa de Nord, Orientul Mijlociu şi Europa, boala a călătorit şi ea. Holera este cauzată de o bacterie intestinală numită Vibrio cholerae şi se răspândeşte îndeosebi prin apa şi hrana contaminate. De cele mai multe ori sistemul imunitar poate învinge boala, dar numai dacă pacientul se hidratează foarte bine. Deşi multă vreme s-a crezut că ştiinta medicală şi îmbunătăţirile sanitare au eliminat-o, holera a reapărut în 1961 în Indonezia şi încă mai pune în pericol vieţi.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Divertisment

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate